Nu-i prima dată când mă cufund în simfonia de culori care izvorăşte din tablourile maestrului Radu Bercea ot Gura Humorului. Deşi eram după o zi foarte grea şi mă retrăsesem acasă să mă odihnesc, am răspuns cu plăcere invitaţiei-fulger a maestrului Emil Ianuş. Sună telefonul: „Gheorghiţă, hai cu noi la Gura Humorului! Vii?”. Întreb imediat: „De ce?”. „Radu Bercea vernisează o nouă expoziţie de pictură.” „Vin” am răspuns eu ferm, la fel cum a fost pusă şi întrebarea. Brusc mi-a dispărut oboseala…
Şi am pornit la drum de îndată ce au ajuns cu maşina la poarta mea, străbătând un peisaj de basm până la Gura Humorului, sub razele darnice ale unui soare primăvăratic, deşi ne aflam doar în ultimele zile ale lui Făurar. Până la Gura Humorului, maestrul Ianuş, admirând şi minunându-se de peisajul pe care-l străbăteam, ne-a povestit a nu ştiu câta oară, la superlativ, despre prietenia şi colaborarea pe care le are cu Radu Bercea, viaţa grea a acestuia şi frumuseţea picturilor sale.
Sala muzeului humorean, o adevărată galerie de artă, era inundată de-o lumină dulce, dar şi de explozia de culori, asemenea unei simfonii care parcă izvora din tablourile de pe pereţi. Am admirat peisaje din Bucovina, dar şi de-aiurea, din munţii noştri şi până la marea cea mare. Era o magie izvorâtă dintr-un basm românesc, o adevărată feerie.
Gazdă bună a fost, aşadar, Muzeul Obiceiurilor din Bucovina, prin Vera Romaniuc şi Mihai Camilar, lor alăturându-li-se Sorin Filip, managerul Centrului Cultural „Bucovina ”, patronat de Consiliul Judeţean Suceava. Iar deasupra tuturor s-a aflat maestrul Radu Bercea; retras, aşa cum îl cunoaştem de mult timp.
Manifestarea a fost deschisă de formaţia „Zicălaşii” a Centrului Cultural „Bucovina”, în componenţa: Petru Oloieru – staroste şi la ţambal; Răzvan Mitoşeru – la braci; Ionuţ Chitic – la contrabas; Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru – primaşi. Ultimii doi au fost şi solişti instrumentişti. Cu lux de amănunte, Ion Drăguşanul a prezentat un istoric al acestei formaţii, precum şi date suficiente despre membrii ei.
„Zicălaşii” au interpretat 44 de melodii foarte vechi, unele chiar de 170-180 de ani, care-au fost culese de-un armean. S-a menţionat chiar că melodia „Cântecul haiducilor” l-a desfătat pe regele Poloniei în anul 1502, la încoronare.
Ion Drăguşanul, îngrijitorul acestui album de excepţie intitulat „Confesiuni cromatice”, semnat de Radu Bercea, a explicat asistenţei tehnica folosită la compunerea acestor cântece. Apoi a precizat că albumul de pictură constituie inclusiv recunoaşterea oficială, de către Consiliul Judeţean Suceava, a blazonului sărbătoritului. Spectacolul i-a fost închinat maestrului Radu Bercea!
Melodiile au fost multe, dar cititorii să nu se sperie c-au ţinut mult. Fiecare dura între 120 şi 180 de secunde. Au fost superbe! Aveau când un ritm moderat, când unul năvalnic ca o apă învolburată, când asemenea susurului unui izvor, pătrunzându-ţi plăcut în urechi. Ce mai, a fost o încântare să le asculţi şi nici n-am ştiut când s-a anunţat că urmează ultima melodie. Păcat, am mai fi ascultat…
Luările de cuvânt au fost de admirat. Cuvântătorii au ascultat cerinţa sărbătoritului: „Eu nu sunt maestrul Radu Bercea, ci, pur şi simplu, sunt Radu!”. Aşadar s-a vorbit la obiect, afirmaţiile au fost pertinente. S-a scos în evidenţă ceea ce-au văzut cu toţii trecând prin faţa tablourilor.
Emil Ianuş, prieten vechi al sărbătoritului, după cum a şi declarat, a afirmat că Radu este de-acum un brand pentru Gura Humorului, ba chiar pe întreaga Bucovină. Şi-a venit şi cu o surpriză: i-a închinat câteva strofe, pe care le-a intitulat „Tabloul Radu Bercea”: „O spun şi azi şi ieri am spus/ Că şi-n Horodnciul de Sus/ Sunt oameni mari şi cu talent/ Care-ar putea să fie brand/ Dar chiar ca Radu nu-s./ Aşa că eu aici cât vadul/ Şi am s-o fac pe camaradul/ Ca să-i ofer lui Ursaciuc/ Întreg Horodnicul de Sus/ Ca să mi-l dea pe Radu/, Să-l fac horodnicean-boier/, Cu locuinţă la parter,/ Nu ca-n Humor, unde aici/ Până ajungi la el, la cinci,/ Zici c-ai suit la Cer./ Far face Marius către mine:/ Acolo pentru el e bine/ Şi de-aş putea, la cota zecea/ L-aş ţine eu pe Radu Bercea/ Să fie… la-nălţime/ Acolo este el erou Intrând cu muzele-n ecou/ Ce-i poartă braţul cu penel/ Încât şi eu, şi tu, şi el/ Rămânem… brand-tablou”.
„Sunt mândru, ca humorean de obârşie, că mă aflu în seara aceasta aici, a spus Gheorghe Niţă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Sunt onorat că astăzi sunt la această lansare de album de artă. Sunt mulţumit c-am contribuit şi noi, Consiliul Judeţean, la lansarea acestuia. Facem prea puţin pentru cât ne oferă Radu Bercea. El a fost declarat Cetăţean de onoare în Brazilia, Franţa, Ucraina (Herţa) şi la Gura Humorului” a declarat cu mândrie vicepreşedintele CJ.
Sorin Filip, managerul CCB, a scos în evidenţă valoarea incontestabilă a picturii lui Radu Bercea, prezentată în album, o parte a lucrărilor fiind expusă. „Consider că instituţia pe care o reprezint şi-a făcut o datorie de onoare faţă de autor şi editarea acestui album foarte valoros” a spus Sorin Filip.
„Lucrarea reprezintă o parte din programul nostru cultural. Din păcate, multe alte lucrări autorul nu le-a putut prezenta în album, pentru că nu le-a fotografiat şi păstrat. Albumul a fost realizat în condiţii grafice excepţionale, după cum puteţi constata şi dvs. El va intra în fondul de protocol al Consiliului Judeţean, fiind ca o carte de vizită pentru acesta. Alte exemplare vor fi distribuite în localităţi ale judeţului. Cartea aceasta este blazonul lui Bercea” a arătat, printre altele, Tiberiu Cosovan.
Pictorul Constantin Ungureanu-Box a avut o intervenţie în forţă: „L-am cunoscut pe Radu Bercea prin grafica lui satirică. El este ca un menestrel la curtea unui domnitor. (…) Prin grafica satirică a memoriei este un geniu. În fiecare tablou pe care-l realizează, evadează. Pe scurt, Radu Bercea, prin tot ce face, este… Radu Bercea şi atât”.
Venit din Fălticeni, Constantin Bulboacă a arătat: „Vă invidiez pentru tot ce faceţi pe linie culturală. Am răspuns cu emoţie invitaţiei. Am cunoştinţă de viaţa grea pe care-a dus-o. Dacă n-aş fi ştiut ale cui sunt lucrările, când am intrat în sală aş fi crezut că sunt lucrările unui… tânăr. Lucrările din viaţa satului sunt prezentate cromatic, cu multă vitalitate. Superbă completarea cu muzica de epocă. Ascultând-o, mi-am umplut sufletul de bucurie. Este o realizare să ai 241 de expoziţii personale şi colective pe trei continente, participări la 15 concursuri de caricatură pe plan mondial. Să aibă parte de mai multe!”.
O surpriză a constituit-o înscrierea la cuvânt a lui Vasile Marian, venit tocmai de la Bucureşti pentru eveniment, „pentru bunul său prieten”. A declarat că iubeşte Bucovina şi îi iubeşte pe bucovineni, că a ajuns la Humor cu ajutorul lui Emil Ianuş… Întrebat de ce vine în Bucovina, ar răspunde: pentru albastrul de Voroneţ, verdele de Suceviţa şi roşul de Humor. Potrivit lui, bucovinenii sunt oameni harnici, prietenoşi şi blânzi. I-a înmânat lui Emil Ianuş o diplomă din partea cercului umoristic din Râmnicu Vâlcea, totodată rugându-l să aibă mare grijă de… Radu Bercea.
În final a vorbit maestrul Bercea, mulţumind celor care au venit umplând până la refuz sala, mulţumind vorbitorilor. Şi-a dăruit trei tablouri unor apropiaţi, care-şi sărbătoriseră ziua de naştere, tablouri reprezentând peisaje de basm din Bucovina.




























Comentarii