Profesorul universitar doctor în istorie Mihai Iacobescu este marcat cu sigla personalităţii inconfundabile în ceea ce priveşte istoria neamului românesc. El impune cu adevărat mitul bucovinean cu istoria lui încărcată de fapte măreţe. Mitul spaţiului bucovinean la el are o ieşire am putea spune cosmică în relaţia fiinţă – spaţiu geografic. Mihai Iacobescu este un bun comentator al istoriei, fresce autentice ale năzuinţelor poporului român atât de încercat de istorie. Este un analist lucid al istoriei neamului românesc, contribuind astfel la definirea realităţii istorice şi sociale a acestei părţi de ţară.
Cartea „Comoara de la Voroneţ” are un conţinut variat, predominant cu biografii ale personalităţilor de ieri şi de astăzi ale Bucovinei. Cartea mai reprezintă o secţiune deosebită în cadrul istoriei, unde cititorii vor găsi un bogat bagaj de idei despre oameni. Mihai Iacobescu îşi deschide tomul cu personalitatea marelui Eminescu, care a scris despre Bucovina şi despre fiinţa bucovineană, autorul vorbind despre Eminescu ca despre un caz istoric, mărturisit în poezia „Doina”. Eminescu a cunoscut îndeaproape problema vânzării Nordului Moldovei, o afacere murdară între Imperiul Otoman şi cel Habsburgic, scriind despre demnitatea domnitorului moldav Grigore Ghica al III-lea, care a plătit cu viaţa raptul teritorial din Moldova voievodală a lui Ştefan cel Mare.
Cartea de faţă este o excepţie de la lucrurile comune scrise de către unii autori care nu sunt pe subiect. Domnul profesor universitar restituie valorile bucovinene, personalităţi autentice ale culturii bucovinene şi naţionale. Este de ajuns să amintim aici pe Ion Irimescu, sculptorul care a redat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fiinţa om. Un alt nume de referinţă, de astă dată om al Bisericii, a fost Episcopul vicar Gherasim Putneanul, coborâtor dintr-o familie de răzeşi, om de o înaltă ţinută morală şi intelectuală a timpului trăit. Gherasim Putneanul a lăsat în urmă multe însemnări despre realităţile timpului pe care le-a trăit, însufleţind istoria locului cu gânduri şi fapte remarcabile înfăptuite de contemporanii săi. De menţionat faptul că Mihai Iacobescu, cât a fost elev al Liceului „Nicu Gane” de la Fălticeni, a avut ocazia să-l cunoască pe Nicolae Labiş, un miracol al poeziei deceniului ’50-’60, poetul fiind ucis la vârsta de 21 de ani.
Din cărţile publicate de universitarul sucevean trebuie să amintim aici şi „30 de zile în Siberia – căutând arhivele Bucovinei”, publicată la Editura „Junimea” din Iaşi în 2004. Pentru scrierea acestei cărţi a stat în Arhivele de la Cernăuţi săptămâni întregi, unde s-a aplecat asupra documentelor care dovedeau aspectele dezastruoase ale ocupaţiei sovietice asupra populaţiei româneşti şi nu numai. KGB-ul se întindea invizibil peste întreaga planetă. Acest organ criminal de represiune a afectat multă lume şi este foarte greu de reparat distrugerea minţilor şi sufletelor celor ajunşi în temniţele sovietice şi în gulagul siberian. Conştiinţa kgb-iştilor este pătată de crime abominabile, de fărădelegi inimaginabile. Din arhiva foarte bogată a KGB-ului şi a altor instituţii de represiune, domnul Mihai Iacobescu a dat luminii multe pagini de istorie întunecată.
Revenind la cartea „Comoara de la Voroneţ”, trebuie spus că domnia sa şi-a adunat de-a lungul timpului materialele publicate cu precădere în cotidianul „Crai nou”, scrisul său aducând mereu aminte de marii cronicari istorici, precum Miron Costin şi Grigore Ureche.
Comentarii