O putem numi oare şi un copil cu două mame? Da, două mame care nu şi-l dispută, care îl iubesc în egală măsură, care şi-au unit sufletele, erudiţia, talentul, dar mai ales interesul pentru subiectul tratat, muncind pentru zămislirea acestuia.
Cele două autoare ale acestei cărţi-album-document, intitulată „O incursiune în istoria şi viaţa farmaciilor fălticenene”, sunt două personalităţi ale urbei noastre, urbe pe care cândva marele prozator Mihail Sadoveanu a numit-o „locul unde nu s-a întâmplat nimic” şi, iată, dovedesc încă o dată că locul acesta nu numai că nu zace în nemişcare, el „musteşte” de oameni mânuitori ai condeiului. Documentul acesta, cartea, te atrage de la prima vedere prin coperta realizată de Gabriel Todică, plastician, cu sigla stilizată a acestei ramuri a medicinei, cea a farmaceuticii, transformând şarpele în pasăre aducătoare pe aripile-i largi de alinare a durerilor. Mângâindu-i coperta, apoi filele, recunoşti hârtia cretată, de bună calitate, ceea ce oglindeşte respectul şi dragostea pe care autoarele le-au acordat temei alese pentru a fi scrisă şi descrisă în acest document, căci document este această carte. Şi pentru a scrie un astfel de document se depune o muncă titanică, o muncă enormă pentru a putea aduna multitudinea de informaţii de la diferite persoane, în special persoane în vârstă, care au trăit în vremurile apropiate celei în care a început să prindă contur lanţul farmaceutic din Fălticeni; să extragă esenţa care să oglindească realitatea. Toate acele date, informaţii asupra activităţii farmaciilor de-a lungul anilor, au necesitat o intensă muncă de căutare, de cercetare a acestora pentru a putea fi puse în ordinea cronologică a desfăşurării lor. Nu le-a fost deloc simplu şi uşor autoarelor. De câte ori se vor fi întors şi reluat o informaţie pentru a fi sigure de veridicitatea ei? Nu le invidiez deloc, dar le admir din tot sufletul pentru că, iată, rezultatul strădaniilor le-a fost încununat de acest minunat volum.
Acest adevărat document ar trebui să prezinte un real interes pentru cetăţenii oraşului, dar mai ales pentru cei tineri, pentru că el cuprinde o parte importantă din viaţa şi istoricul dezvoltării Fălticeniului. El analizează şi aduce date concrete despre un sector atât de important pentru noi toţi – farmacologia –, care, alături de medicină, reprezintă calea spre salvarea vieţii, a sănătăţii tuturor.
Nu, nu le-a fost deloc uşor celor două autoare cunoscute şi preţuite de toţi cetăţenii oraşului. Doamnei profesoare Mioara Gafencu îi sunt datori cu recunoştinţă cei care i-au fost învăţăcei şi cărora le-a dăruit din harul său lingvistic. Cât despre doamna farm. Maria Mitocaru, oare câţi sunt cei ce nu i-au trecut pragul Farmaciei Floris, cine nu-i admiră şi respectă rezultatele strădaniei de ani şi ani, alături de soţ şi cei doi copii, a imperiului format din cele două farmacii – Florilex şi Lexifarma, laboratorul Florilex Pharmamit, precum şi tânăra, impozanta Alma Clinic?
Câtă muncă, frământări, griji, emoţii, bucurii şi amaruri au dus la realizarea acestora?
Doamna farm. Maria Mitocaru şi bărbaţii din familie – ing. N. Mitocaru, dr. Florin Mitocaru şi farm. Alexandru Mitocaru – s-au dovedit buni iniţiatori şi, mai ales, realizatori ai unui pas înainte pentru ceea ce reprezintă sectorul de care se ocupă în viaţa oraşului nostru.
Cartea îmbină cu succes şi bună convieţuire cele două stiluri literare folosite de autoare. Deşi diferite, sunt totuşi foarte asemănătoare, prin îmbinarea poeticului cu realitatea cam prozaică a desfăşurării activităţii profesionale a farmaciilor. Înţesată cu imagini edificatoare, te atrage provocându-te să mergi mai în profunzime, nu o poţi lăsa din mână până ajungi la capătul ei, când parcă ai dori ca ea să mai continue.
Începutul cărţii cuprinde evocarea unor perioade din istoria evoluţiei farmaceuticii în general, prin exemplificări de nume celebre, prin citate din literatura universală, apoi continuă cu o amplă cronologie a reţelei farmaceutice a oraşului Fălticeni. Şi anume începe de la anul 1825, cu prima farmacie care a aparţinut domnului Gheorghe Vasilcovici, şi continuă, an după an, aducându-ne în amintire, prin fotografiile expuse, figuri ale truditorilor în acest sector, precum şi ale localurilor farmaciilor. Astfel, străbătând pas cu pas prin ani, se ajunge la vremurile de astăzi, când oraşul beneficiază de numeroase farmacii plasate în diferite puncte ale sale şi prin deservirea acestora de către numeroşi farmacişti şi asistenţi de farmacie, ataşaţi profesiei şi dornici de a alina suferinţele celor ce le solicită ajutorul.
Dar autoarele pun accentul şi pe preocupările, talentele şi hobby-urile personalului farmaceutic. Astfel este adus în prim-plan talentul în pictură al tinerei farmaciste Liviana Pânzaru. Urmează şi minunate exemplificări cu versuri zămislite din prea plinul sufletesc al farmacistelor Maria Mitocaru şi Aurelia Boghian.
Iată, a trecut ceva timp de la lansarea volumului şi eu încă îl mai răsfoiesc cu interes, îmi face plăcere să simt atingerea mătăsoasă a hârtiei pe care este scris, dar, mai ales, să văd imaginile unor oameni de demult, pe mulţi dintre ei având ocazia să îi cunosc, să comunic cu ei, să-i păstrez în suflet.
Prin natura profesiei, am avut prilejul să colaborez cu Farmacia Spitalului, acolo unde, prin anii ’60, te întâmpina bonomia, erudiţia, optimismul domnului farmacist Lazăr Offenberg; mai apoi zâmbetul inefabil, diafan şi sclipirea ochilor măslinii ai doamnei farmaciste Eufrosina Beraru; gracilă, părea o figurină din cel mai fin porţelan. Dar îmi amintesc şi alte personaje interesante din farmaciile oraşului, precum farmacistul Schnittel – Conu’ Zigu, aşa cum era cunoscut de toată lumea – care, rezemat de canatul farmaciei, ronţăind veşnic seminţe ale căror coji îi „ornau” piepţii cămăşii, discuta cu vervă despre fotbal, dar trecea uşor şi la muzica clasică: „Carmen” a lui „’nea Bizet” sau „Păscătorii de perle” adică „Pescuitorii de perle”. Fie-le odihna binecuvântată…
Pentru mine personal, cartea-albumul-documentul acesta a însemnat o întoarcere în timp, o retrăire a acelor ani ’60-’70, o evocare a atâtor persoane menţionate în această carte. Cu ochii minţii le văd, le aud, ceea ce îmi produce o nesfârşită nostalgie, dar şi bucurie.
Tot respectul meu, preţuirea şi admiraţia pentru autoarele acestui document evocator de amintiri preţioase sufletului!
COCA MARIA UDIŞTEANU,
Fălticeni
Comentarii