Nu vom confunda niciodată silvicultorii suceveni şi instituţia în care sunt organizaţi cu Regia Naţională a Pădurilor. Căci Direcţia aparţine Regiei, iar Regia este a Statului. Este motivul pentru care aceasta din urmă s-a constituit parte în procesul în care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a revendicat Fondul Bisericesc al Bucovinei. Proces încheiat deja, o bătălie durând 16 ani, în urma căreia situaţia este ca la început, pădurile rămânând în continuare în posesia statului. Epopeea aceasta a fost evocată în comunicatul Arhiepiscopiei publicat ieri în ziarul nostru.
Este nevoie însă să lămurim un lucru: Regia Naţională a Pădurilor nu a câştigat definitiv pădurile, cum precizează în comunicatul său, ci în realitate nu le-a pierdut. Pentru că acest proces (de fapt numeroasele procese) nu a stabilit până la urmă cine este proprietarul acestor păduri. Instanţa finală nu a spus clar că proprietarul este Fondul sau Statul, pentru că totul s-a oprit atunci când Arhiepiscopia nu a putut plăti costul expertizei cerute de instanţa de apel, care se ridică la considerabila sumă de 7 milioane de euro. Expertiză considerată de cel ce revendică drept inutilă, atâta vreme cât hărţile cadastrale sunt cu totul edificatoare. Cineva a găsit mijlocul de a bloca procesul, suma fiind una imensă pentru cineva care stă la mila văduvei şi a orfanului, dar care se fuduleşte – este nevoit să se fudulească cu comorile de artă de valoare universală care-i aparţin, dar care se cer întreţinute. Din aceiaşi bani.
Aşadar, cine este totuşi proprietarul celor 166.000 ha de pădure bucovineană?
Averile mănăstirilor desfiinţate de Imperiul Habsburgic care anexa Bucovina la 1775 au constituit un fond bisericesc ortodox pe care statul austriac nu şi l-a însuşit. Articolul 5 al Legii fundamentale a statului din 21 decembrie 1867 – Legea nr. 142 a statului austriac – precizează că „proprietatea este inviolabilă”, iar la art. 15 că „fiecare biserică şi comunitate religioasă recunoscută legal are dreptul de practică religioasă publică comună, îşi organizează şi administrează singură problemele interne, rămâne posesoarea şi beneficiara instituţiilor, fundaţiilor şi fondurilor destinate scopurilor cultului, învăţământului şi de binefacere, dar ca orice comunitate este supusă legilor generale ale statului”. Nu reiese de aici limpede că biserica ortodoxă este proprietara bunurilor sale şi nu administratorul acestora? Dacă austriecii nu ar fi ocupat Bucovina, probabil că averile mănăstireşti de aici erau secularizate de Cuza ca şi celelalte din Moldova neocupată. Chiar secularizate, însă, averile Bisericii Moldovei s-au întors la aşezămintele cărora le-au fost dăruite de-a lungul timpului de credincioşi. De ce minunile Bucovinei nu se bucură de acelaşi drept?
Vreau să spun doar atât: Regia Naţională a Pădurilor a câştigat un proces. Unul care s-a blocat însă într-o chestiune tehnică, fără să lămurească fondul problemei: Fondul Bisericesc aparţine Bisericii Ortodoxe a Bucovinei sau Statului Român?
Comentarii