Ca urmare a comunicatului de presă al Regiei Naţionale a Pădurilor care declară „ROMSILVA a câştigat definitiv procesul cu fondul bisericesc al Bucovinei”, facem următoarele precizări:
Procesul câştigat de Romsilva a fost un proces făcut după calapodul justiţiei din timpul regimului comunist ce poate fi caracterizat prin sintagma „ce are a face solicitarea restituirii unei proprietăţi confiscate abuziv cu legea care prevede retrocedarea proprietăţilor confiscate (abuziv de statul român)”.
Menţionăm că bunurile Fondului Bisericesc provin din bunurile (proprietăţile) mănăstirilor ortodoxe române din Bucovina, proprietăţi care au trecut pe seama Fundaţiei Fondul Bisericesc înfiinţată prin dispoziţia împăratului Iosif al II-lea. Urmare a desfiinţării mănăstirilor din Bucovina, era nevoie ca bunurile acestora să aibă un proprietar, persoană juridică, s-a decis astfel înfiinţarea fundaţiei sus-amintite cu statut de proprietar al bunurilor mănăstirilor.
Împăratul Franz Iosef, prin decizia nr. 993/994 din 3 martie 1784, precizează că moşiile mănăstirilor nu au fost confiscate de statul austriac.
Curtea de Casaţie de la Varşovia, prin decizia din 7 mai 1931, a constatat că patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost o avere separată de patrimoniul Statului Austriac, iar această stare de fapt şi de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice.
Nu există în arhivele statului austriac un document din care să reiasă că statul a fost proprietarul bunurilor fondului bisericesc (al mănăstirilor).
După anul 1918, prin Legea din anul 1925 de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, se constată existenţa Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, personalitatea juridică a acestui Fond existând încă din perioada imperiului austriac. Prin aceeaşi lege se prevede că fondul religios greco-oriental din Bucovina este şi rămâne o fundaţie specială de sine stătătoare, iar administrarea acestuia se face de Consiliul Eparhial sub preşedinţia Arhiepiscopului.
După anul 1925, în Monitoarele Oficiale ale României sunt publicate deciziile de aprobare ale amenajamentelor fondului bisericesc, decizii în care este precizat numele proprietarului: Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Conform Enciclopediei României, ediţia 1939, statul român deţinea în Bucovina 13 mii ha de fond forestier. În lipsa oricărei legi de naţionalizare, urmare a unui titlu creat în anul 2014, statul deţine astăzi în Bucovina doar din proprietăţile fondului bisericesc 166 mii ha teren forestier.
După desfiinţarea fondului bisericesc, în anul 1949, printr-un decret nepublicat, statul român se înscrie în cărţile funciare pe o parte din proprietăţile fondului bisericesc, menţinând în aceeaşi foaie tabulară proprietarul anterior, fondul bisericesc, înscris în baza Legii cadastrului din anul 1873.
De asemenea, trebuie precizat că urmare a desfiinţării fondului bunurile acestuia au fost trecute în proprietatea statului pe baza unui inventar intitulat „Tablou al suprafeţelor totale de proprietăţi ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român, după verificarea făcută de Comisia de lichidare”.
Legea 1/2000, completată cu Legea 247/2005, prevede că unităţile de cult dobândesc, prin reconstituire, suprafeţe până la limita de 30 ha din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparţin, recunoscut de lege, dacă acesta a avut în proprietate terenuri forestiere în judeţul în care a fost constituită parohia, schitul sau mănăstirea.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la restituire persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv după data de 6 martie 1945, care au fost desfiinţate în perioada comunistă, dacă şi-au reluat activitatea după 22 decembrie 1989 şi dacă, printr-o hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată.
Prin faptul că s-au pus în aplicare dispoziţiile celor două Legi condiţionat de existenţa actului de proprietate se recunoaşte că Fondul Bisericesc a fost proprietarul bunurilor sale.
Identitatea dintre Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei ca titular al acţiunii în revendicare şi persoana juridică care a fost desfiinţată abuziv prin Decretul nr. 273/1949 a fost constatată şi recunoscută prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 4401/31.03.2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, decizia civilă nr. 7962/13.10.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2368 din 15 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere cele prezentate, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor va continua dialogul cu Statul Român în vederea identificării de soluţii, dar şi acţiunile legale de revizuire a hotărârii Curţii de Apel Cluj, până va obţine repararea şi îndreptarea adevărului istoric, precum şi recuperarea bunurilor ce au aparţinut bisericii aşa cum au fost consemnate în procesele-verbale de lichidare întocmite în anul 1949.
(Biroul de presă al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor)
Comentarii