Flash

Domnilor, am început să mă plictisesc. După ce a fost abrogată celebra deja Ordonanţă 13 de la fel de celebra Ordonanţă 14, s-a revenit la discuţii pe marginea primei. Şi iar avocaţi care se fac celebri mai mult la TV decât în instanţă, completaţi de tot felul de politruci şi analişti, dându-şi zi şi noapte cu presupuţa. Mai căutaţi şi alte subiecte fraţilor! Un alt subiect la modă este dezasocierea Forest Stewardship Council (FSC) de Grupului Schweighofer, aceştia din urmă având mult de suferit pe piaţa de vânzare a materialului lemnos. Ce-i drăguţ e faptul că pe austrieci îi doare la bască şi declară pompos că vor continua să desfăşoare „planul de acţiuni pentru o procesare sustenabilă a lemnului în România”. Cu alte cuvinte, câinii latră, caravana trece. Ce se dau şi ăia de la FSC cu ruj dacă autorităţile române nu doar închid ochii la dezastrul din pădurile României, ba chiar şi participă ori încurajează la desăvârşirea lui! În fine, trec şi la un alt subiect interesant. Sâmbătă, ANAF-ul cu poliţişti şi jandarmi alături a dat iama prin bazar, Piaţa Mare şi Piaţa Mică din Suceava, în căutare de comercianţi de ţigări de contrabandă. Acum nu ştiu câţi or fi fost informaţi la timp şi au şters-o, iar alţii fără relaţii au rămas să plătească oalele sparte, dar nedumerirea mea e alta. Aproape că nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu apară prin presă ştiri legate de confiscarea a zeci şi, adunate, chiar sute de mii de pachete de ţigări de pe la fraţii noştri ucraineni ori moldoveni. Şi asta pe teritoriul ţării, de parcă la vamă e sat fără câini. Ori poate, bugetari, mă rog, cu toţii, îşi dau de lucru reciproc. Buun. În aceeaşi ordine de idei nu ştie nimeni ce se întâmplă cu marfa confiscată (că dacă o mai trag cu depozitul de la Rădăuţi nu mă abţin şi chiar înjur, că le mai trebuia încă vreo zece clădiri pentru a adăposti marfa). Mai ales că (având în vedere lipsa totală de transparenţă pe această temă) există bănuiala că respectivele ţigări confiscate intră tot în circuitul vânzărilor ilegale. Iar în cazul ăsta de ce nu se reinventează acele magazine de mărfuri confiscate de la care amărăşteanul să poată achiziţiona anumite mărfuri la preţuri mult mai mici! Ar avea de câştigat şi cetăţeanul şi statul român.

 COSMIN LEAHU