Mare şi strălucit luceafăr al Ortodoxiei este Sfântul Haralambie care prin viaţa, minunile şi pătimirile sale pentru Hristos a luminat mai multe suflete întunecate de slujirea idolească şi le-a adus la lumina adevăratei credinţe în Iisus Hristos. Cu minunile sale preaslăvite a înspăimântat pe împăraţi, pe chinuitori şi pe cei necredincioşi şi i-a făcut să înţeleagă puterea adevăratului Dumnezeu, care lucra prin el minuni şi puteri negrăite.
A trăit pe vremea împăratului roman Septimiu Sever (193-211) şi era episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică. Având viaţă sfântă, bătrânul episcop Haralambie mărturisea pe Hristos şi păstorea bine sufletele credincioşilor pe calea mântuirii. Dregătorul cetăţii, Lucian, auzind despre râvna lui în răspândirea cuvântului Sfintei Evanghelii, l-a prins şi l-a dus la judecată. Aici guvernatorul l-a întrebat: „Haralambie, jertfeşte zeilor ca să trăieşti şi să fii cinstit de împăratul”. Sfântul în vârstă de 113 ani i-a răspuns: „eu, care m-am născut în credinţa creştinească şi slujesc Bisericii lui Hristos din tinereţile mele, cum să mă lepăd de adevăratul Dumnezeu şi să jertfesc diavolului? Să nu îmi fie una ca acesta.” Atunci a poruncit Lucian să îl dezbrace de veşmintele arhiereşti şi să îl bată cumplit cu toiege peste tot trupul şi să îi strunjească trupul cu unghii de fier. Sfântul Haralambie a răbdat cu bărbăţie toate aceste chinuri şi dădea laudă lui Dumnezeu că pătimeşte pentru El. Atunci unii dintre ostaşi şi din cei ce priveau, văzând blândeţea şi răbdarea lui, au crezut în Hristos şi au fost ucişi cu sabia din porunca judecătorului. Alţii cereau botezul şi mustrau pe ostaşi de tirania lor, fiindu-le milă de bătrâneţea sfântului. A auzit şi împăratul despre Haralambie şi a poruncit să fie adus la judecată înaintea lui la Antiohia. După ce a pătimit multe de la ostaşi pe cale, a stat la judecată înaintea lui Sever, care i-a zis: „Jertfeşte zeilor noştri Haralambie ca să scapi de moarte, fie-ţi milă de bătrâneţile tale şi nu te împotrivi legilor noastre pământeşti.” Marele ierarh înfruntându-l a fost legat de barba sa şi târât prin cetate în urma unui cal. Deşi grav rănit, Sfântul Haralambie le-a zis: „Mulţumesc vouă fraţilor că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit în haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos”. Atunci fiica împăratului, Galini, şi mulţime mare dintre cei ce asistau la acest spectacol sângeros au crezut în Hristos şi îl mustrau pe împărat pentru necredinţa şi asprimea lui. Îmblânzindu-se, împăratul a dezlegat pe Haralambie, dar auzind că fiica lui a sfărâmat toţi idolii şi mulţi oameni cred în Hristos pentru minunile ce le făcea Sfântul, a poruncit să li se taie capul. Istovit de atâtea chinuri pe care a trebuit să le îndure, Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul dându-şi sufletul în temniţă, pe când aştepta să i se taie capul. Înainte de a pleca din viaţa aceasta, s-au deschis cerurile şi a văzut slava Domnului auzind acest glas: „Vino Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu! Cere de la Mine ce voieşti şi eu îţi voi da.” „Îţi mulţumesc Doamne – i-a răspuns sfântul –, că fiind încă în trup m-ai învrednicit să văd slava ta cea înfricoşătoare. De este voia ta, rânduieşte ca oriunde se va cinsti numele meu să fie îndestulare de grâu, de vin, de animale şi de toate cele de trebuinţă. Revarsă Doamne peste toţi darurile Tale şi izbăveşte oamenii de ciumă şi de orice boală grea.”
Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul pe 10 februarie 202 şi se bucură de mare cinstire în toată lumea creştină. Sunt biserici înălţate în cinstea lui, icoane şi credincioşi care-i poartă numele.
Cu rugăciunile Sfântului Haralambie Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne pe noi.
Preot IOAN IEREMIE
Comentarii