Nişte semne

„La Palat, la Cotroceni, cântă cucuveaua/ Iliescu şi ai lui şi-au găsit beleaua” era un şlagăr protestatar de prin anii ’90, prin care fostului preşedinte PSD i se indica, din stradă, semnul rău. Şi culmea că, deunăzi, tocmai un susţinător al PSD a venit la protestul antiprezidenţial de la Cotroceni să-i arate cucuveaua, vie, actualului locatar al palatului. Până să zică acesta „Ghinion!” (ca în povestea despre unicul prof cu şase case zidite din meditaţii sau ca în cea de deunăzi, din plenul Parlamentului, cu dirigintele zâmbind caustic mustrător la adresa unei părţi a clasei politice actuale, cea care a ales să chiulească pe loc), Societatea Ornitologică Română l-a reclamat pe posesorul de cucuvea de companie („un animal sălbatic nu trebuie chinuit sub nicio formă…”), anunţând că respectivul a comis o infracţiune pentru care (eventual) merită chiar puşcărie de la 3 luni la un an. Aşadar, să fim înţeleşi: la proteste, doar cu căţei şi copii. Apropo de căţei, n-am aflat dacă vreo lege îi apără în acest sens, însă despre ceilalţi era una care zicea cam aşa: „Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de părinţi (…) în scopul (…) de a influenţa deciziile autorităţilor publice” (L. 272/ 2004 privind protecţia copilului, art. 27.4). Hm, poate c-o fi fost abrogată… Dar să revenim la cei maturi, cu două picioare şi scaun la cap! Aşadar l-am urmărit pe preşedintele meu adresându-se plenului parlamentar şi, după anume note ale discursului său, mi-a părut că începe a semăna cu şăgalnicul (ă-hă-hă!) fost al meu preşedinte. Şi-ar fi un semn pe care încă nu-l pricep. Cât despre parlamentarii mei care au dat bir cu fugiţii, nesuportând să fie muştruluiţi, ei ar fi trebuit să stea pe locurile în care i-am trimis: ori să le crape obrazul, ori să-şi spună lecţia.