Nici nu mai ştiu despre ce să mai scriu. Pe deoparte mă bat la neuron tâmpeniile pseudo-politicienilor noştri. Pe de altă parte, problemele mele. Revenind la prima variantă, nu am înţeles de ce preşedintele României o dă cotită şi nu mai vrea referendum privind graţierea şi amnistia (a aflat şi el că nu e constituţional, mama lor de consilieri), ci pentru continuarea luptei împotriva corupţiei. Hai, herr Klaus, chiar aşa de proşti ne vedeţi de acolo de la Cotroceni? Bineînţeles că românul de rând, care primeşte salarii minime şi medii doar pe hârtie şi la „lichidare” şi-o ia în mână, va fi de acord să nu mai furaţi din banii lui şi ai noştri. Scuze, cred că am greşit. Să nu se mai fure. Cât despre actuala putere legislativă, am înţeles că vrea şi ea vreo două referendumuri. De ce şi pentru ce nici măcar nu contează, fiindcă le vor plăti urmaşii urmaşilor voştri, în veacul vecilor. Dacă vor mai apuca şi ăia. Şi acum ajung şi la ceea ce mă doare mai mult decât bla-bla-ul politicianist. Cred că de asta fug de colo-colo, numai să nu mai stau în Iţcani. Nu că nu îmi iubesc fosta comună şi actualul cartier uitat de edili. Dar dacă au uitat-o ăia de care am vorbit, acolo a început să viziteze coana moarte. În ultimele luni, nu mai puţin de cinci persoane dragi mie au fost luate de cucoana aia. Este vorba de Arcadie Vorobeţ, Adrian Ţară, Florin Perhinschi (Pelicanu), Costică Carpiuc (Caţap) şi, mai nou, Nelu Hromei. Pentru că mi-am promis să nu mă duc nici măcar la propria înmormântare, nu am fost nici la ale lor. Dumnezeu să-i odihnească! Iar pentru că vreau să închei într-un spirit de speranţă, Dumnezeu să le dea înţelepciune celor despre care am vorbit la începutul materialului. Că o să ajungă tot acolo unde au terminat şi ceilalţi.
COSMIN LEAHU
Comentarii