Flash

Ei bine, ieri a fost Ziua Micii Uniri. Nu cred că este necesar să mai explic despre unirea celor două Principate (Moldova şi Ţara Românească), de primul domnitor „ales”, Alexandru Ioan Cuza, de Hora Unirii (că de la hora dedicată acestui eveniment a apărut coniacul „Milcov” pe care îl sorbesc cetăţenii încă rămaşi în ţară „dintr-o sorbire”) etc. Dar cu ceva zile înainte, pentru mine, a fost Ziua Marii Uimiri. Când au ieşit nişte oameni în stradă, contestând o ordonanţă a noii guvernări privind graţierea unor anumite fapte pentru puşcăriaşii cu pedepse mici. Conform celor de la „tembeliziuni”, au fost zeci de mii de manifestanţi contestatari prin Capitală şi alte mii prin alte mari oraşe din ţară. Dar nu asta m-a uimit, pentru că era de aşteptat ca cei care n-au ieşit la vot în decembrie, anul trecut, să iasă la strigat „Jos!”, anul acesta. Ci faptul că ditamai preşedintele ţării, Klaus Iohannis, cel ales să asigure echilibrul în stat, se „introbagă”, cu sepepişti cu tot, în rândul protestatarilor. Oameni buni, când deţii o funcţie precum Iohannis, nu ai ce căuta acolo, spunând că tu ai venit ca „simplu cetăţean”. Simplu cetăţean erai dacă nu candidai şi nu te-alegeai. Acum, când deţii cea mai mare funcţie în stat, ai drepturile conferite de aceasta, dar, mai ales, obligaţiile. Iar printre acestea din urmă se numără şi neimplicarea politică şi cunoaşterea Constituţiei pe care ai jurat. Ca să închei pe un ton oarecum împăciuitor, cei care deţin majoritatea în parlament acum şi o deţineau şi înainte de alegerile din 2016, şi-au dat singuri cu şutul în fund. I-a pus naiba să voteze ziua de 24 ianuarie ca „Zi Naţională” şi pe cea de 23 liberă? Uite-aşa, au avut nişte indivizi timp să iasă şi să facă gălăgie pe străzi. Că, oricum, cu atâta se-aleg. (COSMIN LEAHU)