Ninge sau nu în decembrie, din munţii noştri magici porneşte un anume semnal. Ninge sau nu, lumea intră în purificare ordonată de programul astral. Întâi, totul încremeneşte acolo sus, o fracţiune de timp bun. Codrii se opresc complet în răsuflare. Un vid al tăcerii absolute, ca la facerea lumii. Apoi, în şi mai strop de timp iese la iveală, ca un ocean ce se revelează pe sine, ca o prezenţă infinită, ca o măreţie ce nu poate fi explicată, un fel de tălăzuire care să ne cucerească sufletul din nou, să facă sărbătorile magice, adânci, să facă cale nouă de înţelepţire.
Începe mirajul sărbătorii Crăciunului, nu agapă, ci vibraţie şi predispunere la frumuseţi inimaginabile, dar, mai ales, la adunarea suflet cu suflet, la prietenie şi generozitate. O singură inimă şi o singură respiraţie, toate neamurile se îndreaptă a fi. Conştiinţa înrudirii între noi toţi, fără de care nu eşti om adevărat, se aprinde incendiar, te invită la frăţietate autentică, la ştergerea războaielor de tot felul. Avem noi semnale de armonie, ale căii fericirii, soartei bune, salvării, eternităţii.
Dinspre spiritualii mult râvnitori, dinspre pustnici, mănăstiri, dinspre prelaţii devoţionali, dinspre rugătorii cu inima, neîntrerupt, cei ce o fac zi de zi, spiritul liturgic – meditaţia spirituală – clopoţesc tot mai percutant Conştiinţa Hristică, îndemnul de cunoaştere a Sinelui interior, a sensului exact al vieţii pământene şi petrecerii ei. Şi, insidios, oamenii sunt iar incitaţi, ca în fiecare an, să iubească evoluţia spirituală. Suntem reinvitaţi, iar şi iar, să ne oprim din marea alergare, ca energia inefabilă să iasă la iveală, să ne vorbească despre ce putere zace în noi, ca doar freamăt de bucurie pură să ne traverseze zilele. Dacă eşti atent nu la materie, ci la spirit, măreţia interioară iese la suprafaţă. În mijlocul sărbătorii care nu este agapă, banal răsfăţ culinar, materie revărsată, imagine stimulată, în mijlocul sărbătorii merită să ne cufundăm în sursa noastră, Creatorul. Sufletul primeşte imbold de autocunoaştere în cel puţin trei reprize astrologice, cele cu post, în trei mari sărbători creştine şi nu doar, sau, în câte vrei, dacă meditezi zi de zi. Sufletul primeşte dimensiunea nemărginită, ceea ce dă calea liberă şi fericită lui – „Înainte, fără bariere!”
Ninge sau nu în munţi, coboară neîndoielnic zvon de magie. Coboară colindul ce aduce primele acorduri ale serbării interioare. Coboară mireasma bradului, modelul puterii sufleteşti şi rezistenţei falnice în faţa oricărei furtuni. Coboară starea de tihnă, echilibru, linişte şi calm. Coboară puritatea. Se curăţa tot, odată cu neodihna gospodinei mult ostenitoare în fiecare colţ de casă şi cu miresmele purificatoare de măr, scorţişoară, cuişoare, cimbru, busuioc, grâu în răsfăţ de cozonac, struguri opriţi în pahare, esenţe, licori întăritoare. Nuci, alune, se rostogolesc în opera magna, căci asta este colacul muncit al gospodinei (nu al fabricii). Aplecată peste grâul înfericit de miresme, ea incantează cum s-a moştenit, cu glas mic, mari îndemnuri iubitoare de viaţă lungă. Şi, cum fiecare casă îşi frământă propriul cozonac (Doamne ajută!) precum propriul destin, fiecare familie primeşte îndesat, astfel, odată cu mesajul de iubire al pământului atât de răscolitor, mesaj de auzit atent, mereu atent (păzeşte-mă, sfinţeşte-mă), odată cu mesajul strămoşilor (noi vă suntem temelie), pe cel al celei ce face armonia casei, mama, soţia. Calmă, caldă, adunând cu atenţie toate mesajele sacre, doamna casei pregăteşte calea spre energia anului. În traista ei sunt puse cele mai multe semnale de an bun. Să fim iubire, ca iubire să semănăm! Doamne ajută!
De Crăciunul ce vine vă doresc cu toată inima să vă întâlniţi astfel cu sărbătoarea, înţelegând mersul existenţial, intersecţia cu propria măreţie lăuntrică, iar câştigul acestei înţelegeri să rămână în viaţa voastră. Opreşte-te, spun textele biblice! Ai răgazul să te afli cum, cât eşti, ce trebuie să devii – potrivit planului încarnării. Să simţim cum sărbătorile sunt atenţionări blânde spre ceea ce merită să accentuăm în mersul prin lume!
Magică agapă! Printre luminile urbiilor, caselor împodobite, mari împodobiri spirituale! Un Crăciun trăit mult spiritual aşadar, un an al autodescoperirilor, al revelaţiei miracolului transformărilor interioare, al maximei pozitivări, anul lui A fi mai presus de toate! Un an al bunătăţii şi frumosului, vă dorim!
DOINA FLOREA NELEGA
Comentarii