Între anii 1889-1890 şi în 1894, prin concedii de studii, Dimitrie Onciul pleacă la Berlin şi Viena, unde face cercetări în arhive, adunând materiale documentare pentru elaborarea unor lucrări noi sau pentru întregirea celor elaborate.
În perioada activităţii cernăuţene, istoricul bucovinean publică următoarele studii: Zur Geschichte der Rumänien in Maramosch (1890), Radu Negru şi originile principatului Ţării Româneşti (1891-1892) şi Zur Geschichte der stadt Czernowitz (1893).
Intrând în conflict cu autorităţile austriece, prin persoana inspectorului Carol Tumlirz, care avea sentimente de ură faţă de români, Dimitrie Onciul intenţionează să părăsească şcoala cernăuţeană. În acelaşi timp, se organizează un concurs pentru ocuparea catedrei de istorie veche românească la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Concursul s-a desfăşurat la Iaşi, sub preşedinţia lui Titu Maiorescu, şi a fost câştigat de Dimitrie Onciul. În cei 28 de ani de activitate la Universitatea din Bucureşti, istoricul bucovinean s-a afirmat ca o figură marcantă a învăţământului superior românesc. Metoda sa nouă, bazată pe observaţii, clarviziune, investigaţii, critica izvoarelor şi mult patos patriotic, a făcut ca, într-adevăr, Dimitrie Onciul să devină întemeietor de şcoală istorică.
Nicolae Iorga aprecia activitatea lui didactică astfel: „Ca profesor, a fost acelaşi strict păzitor al unei doctrine severe, pe care a transmis-o cu autoritate elevilor săi”.
La Bucureşti, Dimitrie Onciul va elabora lucrarea Originile principatelor române (1899). Istoricul demonstrează că formarea statelor medievale româneşti a fost o urmare firească a dezvoltării formaţiunilor politice locale.
În 1900 a fost ales ca director al Arhivelor Statului, urmându-i lui B. P. Haşdeu. Despre această alegere istoricul N. Iorga spunea că „toţi ne-am dat în lături înaintea candidaturii lui, fiindcă ştiam că acel moment nu este al cercetătorului, ci al fundătorului şi al orânduitorului”. Aici istoricul a depus o muncă asiduă pentru organizarea arhivelor. În anul 1903 publică broşura Din istoria Arhivelor Statului, prezentând şi regulamentul de funcţionare al acestei instituţii.
Ca o recunoaştere unanimă a meritelor sale, Dimitrie Onciul a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 aprilie 1889, ajungând membru plin în 1905, iar din 1920 a fost ales preşedinte al acestui înalt for ştiinţific. Discursul de recepţie, Epocele istoriei române şi împărţirea ei (1906), va ilustra, alături de problema enunţată, concepţia sa despre ştiinţa istoriei. Istoriografia este, după Dimitrie Onciul, rezultatul observaţiilor, al experienţei, al investigaţiilor. Trecutul trebuie cunoscut pentru a înţelege prezentul şi astfel să se poată îndrepta calea viitorului. Evenimentele istorice nu trebuie privite izolat, ci în condiţionarea lor obiectivă, cercetând cauzele care le-au determinat, efectele care au urmat şi influenţa lor în viaţa societăţii, a poporului. „Întotdeauna, istoria şi educaţia ce se face popoarelor prin studiul istoriei – scrie Dimitrie Onciul – trebuie să aibă în vedere societatea şi problemele speciale ale epocii ce formează prezentul în fiecare timp dat”.
În 1913 istoricul este ales membru al Comisiei Monumentelor Istorice, ajungând, în 1919, preşedinte al acestei comisii. În această calitate a împiedicat dărâmarea Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş, nepreţuit monument de artă românească.
Dimitrie Onciul a fost ales decan al Facultăţii de Litere din Universitatea bucureşteană, îndeplinindu-şi exemplar atribuţiile şi în acest domeniu. De asemenea, el a fost întemeietorul şi cel dintâi preşedinte al Comisiei consultative heraldice, înfiinţată în anul 1922.
La 20 martie 1923, cel care desfăşurase o vastă activitate pe tărâm didactic şi ştiinţific, lăsând moştenire o operă ce-şi păstrează în mare parte actualitatea, trecea la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul oraşului Cernăuţi, în cripta familiei lui Ilarion Onciul, fratele său. Lui Dimitrie Onciul, ca preşedinte al Academiei Române şi valoros om de ştiinţă, i s-au organizat funeralii naţionale. Junimenii au condus trupul neînsufleţit din Bucureşti până la Cernăuţi făcând gardă de onoare în Biserica seminarială.
Activitatea ştiinţifică a eruditului Dimitrie Onciul s-a concretizat în jurul a două chestiuni cardinale ale istoriei poporului român: originea şi evoluţia poporului român după retragerea romană la sud de Dunăre şi procesul de formare a statelor feudale româneşti. Opera sa cuprinde 150 de titluri. Pe lângă cele menţionate mai amintim: Din istoria României (1906), Tradiţia istorică în chestiunea originilor române (1907), Din trecutul Bucovinei (1915) şi Fazele dezvoltării istorice a poporului român şi statului român de la origini şi până în zilele noastre (1920).
A fost un istoric remarcabil prin erudiţie şi a pus bazele şcolii critice în istoriografia românească. B. P. Haşdeu arăta: „Critica istorică este reprezentată în Bucovina cu multă demnitate de tânărul Dimitrie Onciul”.
Ca istoric, a demonstrat persistenţa vieţii româneşti pe întreg teritoriul patriei noastre şi a adus argumente în sprijinul ideii că procesul de formare a poporului român şi a limbii române s-a extins pe un spaţiu unitar. A precizat cauzele răririi elementului roman din dreapta Dunării şi întărirea celui din stânga bătrânului fluviu.
După răspunsul dat de istoricul Dimitrie Onciul teoriei adepţilor lui R. Roesler, ideea continuităţii romanităţii la nord de Dunăre n-a mai fost contestată multă vreme. În acest fel, problema românească nu a mai fost câmp de experienţă scriptică pentru toţi nechemaţii şi răuvoitorii. Toate problemele capitale ale istoriei neamului nostru românesc până în secolul al XIV-lea au fost trecute prin critica minuţioasă a istoricului născut aici, în comuna Straja. A scris istorie luptând pentru adevăr.
Nicolae Iorga sublinia meritele istoricului bucovinean în activitatea ştiinţifică desfăşurată la Universitatea din Bucureşti, „unde a creat o întreagă şcoală de cercetări exacte în domeniul istoriei”.
Istoricul Dimitrie Onciul a adunat izvoarele istorice (narative şi diplomatice) cunoscute până atunci. Acestea formează un instrument de informare dintre cele mai complete şi în zilele noastre.
Despre personalitatea, opera şi concepţia istorică a lui Dimitrie Onciul au scris: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, I. C. Filitti, Ion Nistor, V. Gheorghiu, C. Moisil, N. M. Popescu, T. Balan, P. Georgian şi alţii. După al Doilea Război Mondial s-au preocupat de opera şi activitatea istoricului: A. Sacerdoteanu, Ştefan Ştefănescu, Nicolae Ursulescu şi Mihai Iacobescu, care i-au închinat studii şi i-au republicat opera.
Descendent al plăieşilor lui Ştefan cel Mare, Dimitrie Onciul a fost, tot timpul vieţii sale, un vajnic străjer al dragostei de patrie şi neam.
Locuitorii comunei Straja au omagiat personalitatea istoricului. Astfel, în martie 1973 s-au comemorat 50 de ani de la moarte, iar 125 de ani de la naştere în 1981.
Apreciind munca laborioasă şi bogata operă a istoricului născut şi crescut în comuna Straja, cadrele didactice de la Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Straja, ca un gest de înaltă preţuire, cu prilejul comemorării, în 1993, a 70 de ani de la moartea lui Dimitrie Onciul, au obţinut aprobarea autorităţilor ca şcoala din localitate să poarte numele „Dimitrie Onciul”. La acest eveniment au participat personalităţi marcante ale ştiinţei, printre care amintim: acad. Radu Grigorovici – vicepreşedintele Academiei Române, acad. Ştefan Ştefănescu, prof. univ. dr. Ion Scurtu – directorul Arhivelor Statului, prof. Gavril Irimescu – directorul Arhivelor Statului, filiala Suceava, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, ing. Mircea Irimescu – preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Oltea Cojocariu, dr. în farmacie, descendenta familiei Onciul ş.a. Arhivele Statului au dezvelit un bust turnat în bronz – replică a celui sculptat de O. Han. (Această lucrare a fost găzduită multă vreme în oraşul Cernăuţi, iar după război a fost depozitată la Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava).
În anul 2006, Primăria Straja, Şcoala cu Clasele I-VIII „Dimitrie Onciul” şi filiala Straja a SCLRB au organizat o amplă manifestare culturală cu prilejul a 150 de ani de la naşterea lui Dimitrie Onciul, la care au participat personalităţi din judeţ.
Cel mai înalt for ştiinţific din România trimitea primarului comunei Straja, cu nr. 5035 din 14 noiembrie 2006, o scrisoare de felicitare semnată de preşedintele Ionel Haiduc, pentru programul realizat cu prilejul momentului aniversar pentru istoricul Dimitrie Onciul, „unul din cei mai distinşi preşedinţi ai Academiei Române”.
În ziua de 20 martie 2013, străjenii comemorau 90 de ani de la trecerea în eternitate a istoricului Dimitrie Onciul, evidenţiind prin programul comemorativ omagiul şi înalta preţuire faţă de omul de ştiinţă care s-a născut în această frumoasă comună bucovineană. Academia Română adresa locuitorilor comunei Straja din judeţul Suceava alese felicitări pentru ceea ce s-a întreprins şi se întreprinde „pentru a eterniza numele lui Dimitrie Onciul – una din culminaţiile spiritualităţii româneşti”.
Prof. PETRU N. BĂRBUŢĂ
Comentarii