Adevăr potenţial

În contextul începerii unui nou an universitar, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR) a transmis, prin vocea preşedintelui său de onoare, prof. univ. Vasile Cândea, că „educaţia şi cercetarea duc lumea înainte”, că „România dovedeşte un mare potenţial în acest sens, prin profesorii ei, prin cercetători, prin tinerii inteligenţi pe care îi are”. Şi cine ar putea contrazice aceste aserţiuni? Pur şi simplu realitatea! Căci până şi preşedintele de onoare al AOSR şi-a pus fraza imediat următoare sub semnul lui „dacă”: „Dacă va şti cum să-l administreze, dacă va şti să facă din universităţi şi din institutele de cercetare instituţii de elită, atunci ţara noastră va juca un rol important în această parte de lume”. Cum? O propunere are, în acelaşi context, preşedintele ASOR, prof. univ. Adrian Badea: „Ne aflăm într-un moment de răscruce al devenirii României, când trebuie să construim un nou proiect de ţară, după ce proiectele anterioare – integrarea în NATO şi Uniunea Europeană – au fost realizate. În viziunea mea şi a AOSR, în noul proiect de ţară, învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică trebuie să joace un rol esenţial”. Marea problemă este că aceste idei – venite, în fond, din partea unor tehnocraţi – ar trebui pricepute şi asumate (nu doar în mod demagogic) de politicieni. În rândurile cărora, pe de-o parte, nu se prea află tehnocraţi autentici, din motive lesne de înţeles; politicieni care, pe de altă parte (vezi şi recente opinii vizând premierul Dacian Cioloş), se folosesc de tehnocraţi doar pentru a atinge interese politicianiste. Şi, dincolo de acestea, fiecare cu proiectul său. Desigur, fără să nege că educaţia şi cercetarea…