1 octombrie – zi mohorâtă în calendarul celor care l-au cunoscut şi apreciat pe ION COZMEI – profesor, traducător, publicist, doctor în filologie etc. – dar mai presus de toate poet bucovinean, ale cărui obârşii urcau până la poetul nostru naţional, MIHAI EMINESCU, şi el cu rădăcini în Călineştii lui Cuparencu.
Pe valul necruţător al timpului s-au scurs 365 de zile de când poetul nu mai trece, cu visele lui, pe străzile cetăţii, nici nu mai pleacă la Chişinău, Kiev, unde era invitat la manifestările organizate cu prilejul comemorării poetului naţional al Ucrainei, Taras Şevcenko, din a cărui operă a tradus în mod inegalabil.
În aceste zile se cuvine să ni-l aducem în inimi. Şi cum am putea-o face mai bine decât dedicându-i un scurt poem, izvorât din preaplinul preţuirii noastre?…
Trăieşte-n amintire
Fără tine, poete, primul an a trecut,
Făr’ de paşii călcând pe poteci de lumină,
Zămislitu-s-au multe, pentru un nou început,
Numai tu încremenit-ai în eterna odihnă.
Ne-a rămas visul tău în frumoase poeme,
Zbuciumu-n sonete – ucigându-ţi iubirea,
Mersul vremii-n reportaje scăldate-n dileme,
Disperarea-n insulină – sfredelind izbăvirea.
Peste toate – ale tale, tristeţea-i regină,
Gândul se zbate cuprins de neputinţă:
Sorocul, mânat de soarta-ţi haină,
Trimite, în van, orice suferinţă.
Balsam ni-s acum poemele tale
În nopţi de nesomn, pe aripi de sfinţi
Între cer şi pământ, zămislind nouă cale
Ferecată-n zăgazuri de aur şi-arginţi.
Nu poţi să-nţelegi cum haosul lumii
Aşternut-a uitarea peste scrierea ta,
Ticluită cu jertfă, din vuietul humii,
Ne-ncetat, pătimaş, înălţând dragostea.
Te-a primit paradisul cu porţi larg-deschise,
De la Tatăl venit-a iertarea divină,
Ispăşindu-ţi păcatul prin cuvintele-vise,
Împărăţia-o măreşti cu un râu de lumină.
CONSTANTIN HLUŞNEAC
Comentarii