Ultracentral

De la an la an, centrul Sucevei este din ce în ce mai plin de viaţă. Ca loc de promenadă, de zăbavă şi de întâlniri (nu-i exclus ca, peste ceva vreme, vara să aibă nu două, ci mulţime de terase înşiruite, cum deja sunt prin alte centre… vechi), mai puţin de shopping (dar totuşi…), loc de spectacole în aer liber sau de tot felul de evenimente ce se vor ultracentrale; doar revelionul public a fost mutat într-un alt cartier, probabil din motive comerciale foarte serioase. Întâmplarea face că centrul mai este şi locuit (am spus-o şi cu alte câteva ocazii: în urmă cu decenii, va fi fost croit pentru cel mult două defilări pe an şi o vizită de lucru pe cincinal), iar locatarii, destui dintre ei vârstnici, vechi de când centrul, ne mai vorbesc şi despre stabilimentele din preajmă unde se dansează (cei dinăuntru au parte de mişcare, cei dinafară… doar de muzica dată tare), şi despre autovehiculele care fac în zori, cu zgomote specifice, aprovizionarea unor magazine, şi despre cotloanele în care se uşurează unii dintre petrecăreţii ultracentrali, şi despre găinaţul porumbeilor, şi despre… Inclusiv despre părculeţul din dos, din spatele hotelului părăsit, culmea, şi el ultracentral, părculeţul, uitat de edili, de parcă n-ar fi trecut şi peste el atâtea campanii electorale! De curând, cu aerul că nu se mai aşteaptă la nimic (bun), o veche proprietară de locuinţă ultracentrală, nostalgică, după linişte, se întreba ce-i de făcut: să se mute într-o altă zonă a oraşului ori să aştepte, cu ferestrele închise, clipa în care, natural, va fi mutată nu departe, pe dealul cetăţii şi-al păcii?…