În Suceava se circulă infernal, cu maşina sau pe jos, e o situaţie care ne ascute nervii de mai multă vreme, dar parcă s-a acutizat de când s-a încălzit vremea şi oamenii sunt mult mai activi, fie că sunt motorizaţi sau nu. Am făcut un exerciţiu de răbdare, într-o zi pe aleea din faţa blocului meu, pe care trec de cel puţin 10 ori pe zi: am cronometrat, în gând doar, câte secunde pot merge netulburată spre casă, venind dinspre Mărăşeşti, fără să mă „împingă” o maşină din spate. Nici 5 secunde, nu exagerez. Uneori nici n-am cum să mă feresc din cale, pe trotuarul din dreapta nu ajung cu piciorul din cauza maşinilor parcate acolo, iar în stânga este parcarea oficială din faţa blocului, unde n-ai loc oricum, că şi din parcare ies maşini din 5 în 5 minute. Să nu mai spun că trotuarele care mărginesc aceste alei, nerefăcute de zeci de ani, sunt abia vizibile, înguste şi tocite. Deseori se produc blocaje între maşini, pe aleile de la blocuri, fiindcă nicicum nu pot trece două deodată, dintr-un sens şi celălalt, nefiind loc de dat deoparte. E o stare de fapt valabilă pe toate aleile de pe la blocuri şi nu cred că este vreun moment al zilei mai relaxat. Cu parcarea maşinilor în locuri nepermise ne-am lămurit, există un proiect de lege care propune ca ridicarea acestora să fie posibilă pentru toate situaţiile în care are loc o staţionare neregulamentară. Adică nu mai parchezi maşina pe trotuar, lângă trecerea de pietoni, în intersecţii etc., că ţi-o ridică, pe loc, doar dacă nu e basculantă şi trebuie condiţii speciale. Parcatul dezordonat pe trotuare, pe trecerile de pietoni, pe mijlocul pietonalului din faţa CJ şi a Prefecturii sau oriunde e puţin loc liber a devenit obişnuit la Suceava. Pe o trecere de pietoni de pe Mărăşeşti, de pildă, rareori se poate trece pe zebră, nestingherit, din cel puţin două motive: fiindcă mereu sunt parcate, chiar pe trecere, maşinile celor care vin la cumpărături, şi asta se întâmplă mai ales după prânz, iar şoferii nu se mai opresc de mult la această trecere, deşi e semnalizată, nici măcar nu mai încetinesc viteza.
În condiţiile unui trafic infernal şi unui număr insuficient de parcări indirect proporţional cu viteza cu care se înmulţesc maşinile în oraş, toată lumea care circulă are dreptate, şi cei din maşini, şi pietonii. Chiar nu dau vina pe nimeni, că nici n-am pe cine; pe oameni nu-i poţi opri să-şi cumpere maşini, iar o grevă a pietonilor nu s-a mai văzut. Singura noastră şansă sunt psihologii, psihiatrii, neurologii care mai există şi pot să ne repare nouă nervii uzaţi la maximum, în condiţiile în care nici nu poţi merge, nici nu poţi sta pe drum, nestingherit, nici nu prea mai ai aer curat de respirat!
Comentarii