Experienţe

Aţi aflat deja că la proba presupunând evaluarea competenţelor de comunicare în limba română din cadrul examenului de bacalaureat, în ţară, 71,59% dintre candidaţi au obţinut certificatul de utilizator experimentat, 20,21% – utilizator avansat, 8,2% – mediu. Ş.a.m.d. Inclusiv că 18 inşi au vrut să-şi demonstreze fraudulos competenţele… Dar poate că, într-un astfel de context (ce se referă la alţii, nişte tinerei ce încearcă să ia viaţa în piept în limba maternă…), ne scapă multora că evaluarea aceasta se efectuează pe baza a cinci „competenţe” înşiruite într-o grilă de „descriptori”, după cum urmează (cam aşa): înţelegerea unui text dat; exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere; organizarea discursului; adaptarea la situaţia de comunicare; utilizarea limbii literare. Apoi să încercăm să translăm „tema” către o situaţie diferită de cea a unui examen şcolăresc, bunăoară cea conturată în încercarea (deocamdată fictivă) de a obţine, de la o bancă, un credit avantajos (dar poate că nu în franci elveţieni, că deja prea mulţi candidaţi s-au ars). Apelând şi la situaţii anterioare în care ne-am confruntat cu probleme similare, probabil că vom decide că, luate pe rând, fiecare dintre competenţe (la nivel de experimentat fiind) ne sunt absolut necesare. Inclusiv pentru a o ruga (de la drăguţ la elegant/literar) pe doamna de la ghişeu să nu se grăbească, să ne mai explice, să detalieze informaţiile, să… în fine, să nu ne ardă (dacă nu pe veci, pe câteva decenii)… deoarece n-am ştiut nici citi, nici întreba, nici a ne susţine interesul (şi a zice „nu”, dacă finalmente asta ne e opţiunea).