Nu ştiu ce se-ntâmplă cu domnul acesta. De câte ori îmi trimite o carte mă avertizează: „Gata! Asta-i ultima. Nu mai scriu nimic, pentru că nu mai am subiecte”. Credeţi că se ţine de cuvânt? În niciun caz. Şi de fiecare dată ajunge la vorba mea: „Domnule Seul, nu stai dumneata nici măcar o secundă departe de foaia de hârtie, nu ţi s-au terminat pixurile şi subiecte vei avea berechet”. Şi întotdeauna am avut dreptate.
Nu cu mult timp în urmă m-a sunat la telefon şi m-a avertizat că-mi mai trimite o carte. Dar vă rog să reţineţi un lucru: de data aceasta n-am fost avertizat că mai ticluieşte o carte nouă. M-am bucurat când am primit-o, mai ales c-am avut dreptate. Şi dă-te, Gigi, la citit!
Recenta apariţie editorială a dlui Seul este una, consider eu, deosebită de celelalte. Întâi şi-ntâi autorul precizează că este membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi data la care a debutat în cotidianul „Crai nou” cu o proză. În continuare, prezintă cele 15 volume pe care le-a scris până în prezent. Precizează apoi publicaţiile în care i-au fost tipărite lucrările, cine a întocmit referinţe despre scrierile sale, precum şi premiile pe care le-a obţinut pentru fiecare din cărţile sale din anul 1988, anul obţinerii primului premiu, şi până astăzi.
Volumul de care facem vorbire este structurat pe trei capitole: „Publicistică”, „Proză” şi „Spicuiri” din aprecierile unor personalităţi despre cărţile sale. Am înţeles c-a publicat numai fragmente din aceste aprecieri critice, deşi noi, cititorii, nu le-am citit în întregime.
În „Cuvânt din partea autorului”, acesta precizează: „Prozele din partea a doua a volumului au apărut doar în câteva din revistele literare de prestigiu, pe care le şi numesc, un grupaj, pentru ca toţi cititorii să-şi formeze o părere, mai mult sau mai puţin autoritară, despre modul conceperii lor, fără a avea pretenţia, ca scriitor prolific, de a lăsa să se înţeleagă că aceste proze scurte reprezintă esenţa scrisului meu în astfel de creaţii”. Are multă dreptate autorul. Eu, unul, sunt total de acord cu el, deşi ar fi trebuit să spună aceste lucruri alţii despre el. Dar el îşi dă seama cel mai bine cine este şi, după mine, autoaprecierea este foarte corectă.
Dintre prozele sale, din acest capitol, care au văzut lumina tiparului în cotidianul „Crai nou” în perioada 2014- 2015 şi în revista „Curierul ucrainean” în anul 2015, a avut mare grijă să selecteze numai textele care i s-a părut interesante. Dar nu şi-a dat încă seama că în prozele sale totul este foarte interesant? Cine se îndoieşte de cele afirmate de mine n-are decât să le recitească pe cele publicate în volumele anterioare.
Cele selectate în capitolul al II-lea sunt numite, scurt, „Proze” (sistemul autorului); deşi, dacă ar fi vrut, i-ar fi putut da un titlu sugestiv, aşa cum mai obişnuieşte. Dar autorul nu se dezminte deloc. Şi de data aceasta realizează proze scurte şi foarte scurte. Procedând astfel nu plictiseşte cititorul. După mine, a selectat prea puţine din prozele sale. Probabil s-a grăbit să tipărească volumul şi n-a avut prea mult timp. În schimb, pot spune că verbul lui este fluent, cuvintele se înşiră uşurel ca pe-o aţă şi, astfel, cititorul parcurge cu interes cartea. În plus, te aştepţi din partea autorului să vină cu ceva nou, o veste inedită, o situaţie rezolvată exact contrar cum s-ar aştepta lectorul. Cred că cititorul fidel lui Seul cunoaşte aceste lucruri şi tocmai din aceste motive cărţile lui sunt căutate. Din câte-am observat, şi-a format deja un public fidel, care de-abia aşteaptă să mai iasă cu o carte pe piaţă.
Partea a treia este tot ceva inedit. O intitulează „Unele aspecte critice”. Grijuliu cu imaginea sa, dar ştiind cum i-au fost apreciate volumele, autorul reproduce, doar parţial, ce-au spus oameni importanţi despre lucrările sale. Iar dacă veţi parcurge şi acest capitol, veţi constata că autorul are de ce fi mândru de volumele sale. Aprecieri din partea distinsului domn Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului „Crai nou”, venerabilei Artemizia Ignătescu din Câmpulung Moldovenesc sau scriitorului Mugur Geu. Din afirmaţiile doamnei Artemizia Ignătescu asupra cărţii „Copilăria” am spicuit: „Decebal Seul, în cei 30 de ani de când trăieşte la Izvoarele Sucevei, ţinut mirific, nu numai prin frumuseţile naturii, ci şi prin tradiţii şi obiceiuri, pe care le afli în multe alte locuri, a găsit surse de inspiraţie în copaci şi în flori, în viaţa şi ciudăţeniile unor locuitori, mai cu seamă în bucuriile şi durerile vieţii proprii, observând şi punând în pagina scrisă fapte mărunte, pe care alţii nici nu le observă…”.
M-a mirat că autorul a uitat de data aceasta să insereze în volum şi câteva fotografii. Doar pe prima copertă reproduce una care prezintă un aspect din mirificele plaiuri pe care şi-a petrecut întreaga viaţă. Mult succes! Sunt sigur că nu va trece mult timp până când veţi pune pe masa cititorilor un nou volum. Nu-i aşa că plaiurile de legendă pe care locuiţi ascund încă atâtea şi atâtea subiecte demne de adus la cunoştinţa noastră? Eu sunt sigur că da!
Prof. GH. DOLINSKI
Comentarii