Coborâtor dintr-o familie răzăşească din comuna Banila de pe Ceremuş, districtul Storojineţ, Vasile Repta s-a născut la 6 ianuarie 1842, în familia Mihai şi Paraschiva Repta. După cursurile primare de la Şcoala Germană din Sniatynşi, urmează liceul la Cernăuţi şi studiile teologice la Institutul de Teologie Cernăuţi (1864-1868). „Prin sârguinţa sa rară şi prin talentul său neîntrecut atrase asupra sa atenţiunea profesorilor”. După absolvirea studiilor teologice în anul 1868 este numit prefect seminarial, apoi profesor suplinitor la liceul de stat din Cernăuţi. Obţinând o bursă din partea Fondului bisericesc, Vasile Repta urmează specializări la universităţile din Viena, München, Bonn şi Zurich, ascultând cursurile celor mai renumiţi teologi ai epocii.
Revenind în Cernăuţi şi având o pregătire teologică temeinică, este numit profesor pentru studiul biblic al Noului Testament la Institutul Teologic. În anul 1875 se înfiinţează Universitatea din Cernăuţi, Institutul Teologic este ridicat la rangul de Facultate de Teologie, iar tânărul teolog Vasile Repta obţine titlul de profesor universitar. A fost de patru ori decan al Facultăţii de Teologie, iar în 1883, rector al Universităţii. Timp de 20 de ani a îndeplinit şi calitatea de revizor pentru şcolile primare din Cernăuţi, aducând reale servicii şcolii şi bisericii.
Înnobilat de sentimente patriotice şi apropiat de problemele naţionale ale Bucovinei, profesorul Repta activează în Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Societatea Doamnelor Române, iar mai târziu cumpără o casă pentru azil (strada Herescu) şi un edificiu pentru mănăstirea de călugăriţe… „Era mândru de obârşia sa răzăşească şi lua parte la toate manifestările naţional-culturale. Ca elev al liceului din Cernăuţi îşi făcuse un costum naţional moldovenesc, pentru a-şi afirma şi pe această cale sentimentele sale româneşti” scria Ion Nistor.
În anul 1896, profesorul Repta părăseşte catedra şi devine arhimandrit consistorial şi vicar general al arhidiecezei Bucovinei.
În anul 1899 este hirotonit în episcop al Rădăuţilor, cu numele de Vladimir, iar în 1902 urcă în scaunul de arhiepiscop şi Mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei.
Agitaţiile şi manifestările conduse de galiţieni şi români înstrăinaţi sprijiniţi de guvernele austriece au avut în vedere şcoala şi biserica. După ce au transferat şcoala în zona politică, au trecut la împărţirea fondului bisericesc între ucraineni şi români. Mitropolitul Vladimir Repta s-a împotrivit acestor încercări, a luptat pentru drepturile românilor din Bucovina şi şi-a atras ura guvernului austriac.
În timpul Primului Război Mondial, mai exact după retragerea ruşilor, guvernul de la Viena îl sileşte pe mitropolit să-şi părăsească dieceza, astfel că este nevoit să se mute şi trăieşte în diferite oraşe: la Cluj, Budapesta, Viena şi Praga, ducându-şi viaţa în tot felul de privaţiuni. La prăbuşirea monarhiei austro-ungare, Vladimir Repta este reaşezat în scaunul Mitropoliei. A fost senator în primul Parlament al României Mari. Moare la 24 aprilie 1926.
Vladimir Repta rămâne un autentic model pentru toate generaţiile prin munca şi pregătirea sa, prin ataşament şi credinţă faţă de ortodoxie şi românism.
În volumul „Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1862-2012). La 150 de ani”, autorul acestuia, Mircea Irimescu, îl prezenta astfel: …„Deputat în Dieta Bucovinei şi în Camera Imperială din Viena. Senator de drept (reprezentant al Mitropoliei Bucovinei) în primul Parlament al României Mari (noiembrie 1919-1920). Membru sprijinitor al Societăţii Academice Junimea şi al Societăţii Meseriaşilor Români din Cernăuţi. A donat suma de 2000 de coroane pentru constituirea unei fundaţii destinate să sprijine elevii de la şcolile de meserii şi ucenicii români din Bucovina (1912). Activitate publicistică de specialitate în revista „Candela”. Membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina din perioada austro-ungară. A făcut parte din comitetul de conducere al Societăţii din 1873, vicepreşedinte între 1889-1896. A donat Societăţii părţi sociale de 100 florini la Societatea Tipografică bucovineană (1897). Publicaţii: «Dritter Jahres-Bericht uber den Zustand der Volksund Burgerschulen der Landeshauptstadt bzw fur das Schuljahr 1881/1882», Cernăuţi, 1882; «Datinele, ceremoniale şi deprinderile religioase în însemnătatea lor dezvoltarea culturei», 1882; «Religiose Sitten, Gebrauche und Gewohnnheiten in ihrer Bedeutung fur die Kultur», 1888; «Psihologia şi însemnătatea ei pentru deşteptarea, cultivarea şi înaintarea vieţii religioase», 1888; «Erster Jahresbericht uber den Zustand der Burgerschule und der Volksschulen in der Landeshauptstadt Czernowitz fur das Schuljahr 1879/1880», Cernăuţi, 1893; «Aşezământuri călugăreşti», Cernăuţi, 1895.”
Comentarii