Pictorul Călin Baban, originar din Fălticeni, descoperă în Amsterdam, oraşul emblemă al Olandei, o cromatică şi geometrii mult diferite de cele ale aşezării natale. Sobrietatea, discreţia, echilibrul, armonia artificialului cu naturalul acesteia din urmă, se confruntă prin ochiul-penelul artistului cu o paletă a culorilor tranşante, mate, venind parcă din lumea copilăriei, care refuză nuanţele, dar nu şi nervurile albului. Acestea, siluete ale bicicletelor, contururi ale clădirilor, ferestrelor, acoperişurilor, ale lampadarelor, împreună cu alăturările – cafeniu cu oranj intens, oranj pal, cafeniu şi albastru, verde, albastru, cafeniu stins, brun, trei patru culori, uneori pe suprafeţe mari, compacte, în care câteodată şi negrul este chemat, contrastele, în general, asigură un fermecător efect vizual. Deşi la prima privire te frapează culorile, la a doua ţi se limpezeşte senzaţia că sunt de fapt suport al unui desen în alb, cu linii şi unghiuri drepte pentru edificii, cu linii curbe pentru bicicletele şi pescăruşii dolofani şi melancolici care împânzesc peisajele, parcă nu o dată continuate cu detalii mărite.
Olanda, ţară în care nu am ajuns şi probabil nu voi ajunge niciodată, închegată până acum în imaginaţie graţie lecturilor din adolescenţă, însemnările de călătorie ale lui Sadoveanu şi “Laleaua neagră” de Dumas, se îmbogăţeşte cumva în acelaşi registru, al aventurii de neuitat, cu aceea oferită de expoziţia “Promenade în Amsterdam” a lui Călin Baban, deschisă până pe 25 aprilie 2016, la Galeria de Artă “Ion Irimescu” Suceava.
Lăsând la urmă cititoarei din mine ce-i place mai mult, fantasticul, să-l descoperim cu bucurie în umbrela cu care poate să se apere de soare şi precipitaţii, dar mai ales să se ridice în văzduh o clădire-turn, în barca de hârtie ca un coif întors pe care am confecţionat-o şi i-am dat drumul pe pârâiaşele înfiripate de ploaie şi care acum, crescută odată cu noi şi ajunsă la dimensiunile unei veritabile ambarcaţiuni, ne aşteptă pentru o plimbare pe canalele Amsterdamului, în pescăruşul atât de hrănit cu dragostea localnicilor şi a turiştilor încât scrutează zarea ca un sfinx cocoţat pe creştetul unui lampadar, nemaivorbind de bicicletele care împânzesc aerul, delicate şi voioase ca nişte funigei.
Nici nu ştiţi ce bucurie mi-a făcut expoziţia dumneavoastră, domnule profesor Călin Baban!
Comentarii