Se pare că noul guvern tehno-democrat încearcă să-l nege pe fostul preşedinte al I.C.R. Horia Roman Patapievici, care a scris: „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalilor” (Th. Codreanu).
Dar iată că, în ceea ce priveşte opera lui Brâncuşi „Cuminţenia Pământului”, s-a hotărât să punem „mână de la mână” spre a ne aparţine. Şi o vom face bucuroşi, sperând că ne va reveni şi nouă ceva din cuminţenia pământului.
Ca să ne recunoaştem harul cu care ne-a înzestrat Cerul şi să ne păstrăm în istorie personalităţile, suntem chemaţi să plătim şi o vom face cu căldura care ne-a mai rămas, dar nu fără a ne întreba: Cât am plătit oare în acel regim totalitar (fără democraţie şi „stat de drept”) ca pădurile noastre, prin muncă voluntară, să fie mereu vii, bogate şi tinere, fără ca înălţimile să fie nişte stânci goale? Cât efort fizic şi material am consumat să ne refacem grădina ţării spulberată de proiectile? Câte drumuri şi poduri goale de fier au fost restaurate? Oare câţi ani fără sărbători s-au ridicat fabrici, s-au deschis şantiere şi mine, ca fiecare român să-şi câştige pâinea? Câţi maturi au învăţat seara şi duminicile pentru a ieşi la lumină? În fiecare sat să existe un cămin cultural, o bibliotecă sătească şi un mic cabinet sanitar, iar oamenii să se simtă mereu într-o relaţie de prietenie şi chiar rudenia de a fi români?
Se întreabă oare cineva câţi copii ajunşi acum seniori n-au ştiut şi nu vor şti unde au fost acoperiţi de moarte taţii şi fraţii apărând pământul ţării de hoardele străine?
Au tot urmat guverne care confirmă intenţiile de a ne scoate din zodia naţionalului, mai ales prin campaniile de privatizare. Ar fi putut crede vreun român cu ani în urmă că pământul ţării va fi vândut cu zecile şi miile de hectare străinilor? Putem şti câte oase ale înaintaşilor au fost vândute pe nimic după ce că, aparţinând unor bărbaţi români, le-au apărat cu viaţa lor? Ei ştiau că străinu-i ca spinul?
Moşia de la Nana e o sfidare vie a iubirii românilor de ţara lor. De ce să dispară cel mai modern centru de cercetare agricolă de la Fundulea, un adevărat model pentru Europa? Din purul dispreţ pentru calităţile românilor. Merită un proces public aprecierea că „Şcoala românească scoate tâmpiţi”.
Poate chiar opera „Cuminţenia Pământului” să vină să ne apere. Considerăm că imensele sume consumate de Institutul Cultural Român de mult trebuiau să fie folosite în interes cultural şi nu în propagandă politică cu jigniri la adresa poporului român. Dacă ar mai trăi Brâncuşi, probabil ar mai lăsa în istoria noastră şi o statuie în cătuşe cu chipul României.
N-ar fi exagerat să ne pomenim cu o piesă de îmbrăcăminte – din cătuşe: grupuri întregi de bogaţi politici, dintre susţinătorii democraţiei şi ai „statului de drept”, de „acoperiţi” ar putea fi stimulaţi cu nişte cătuşe din fier roşu ca să piară hoţia, falsurile şi trădările din România.
Ieşirea din zodia naţionalului – după Patapievici – ne aminteşte şi ne atenţionează de „Zodia Cancerului” a lui M. Sadoveanu, care spune şi despre Moldova noastră că devenise un „Paradis devastat” în timpul domniei lui Duca Vodă. Domeniul şcolar producător de tâmpiţi e totuşi mereu în atenţie, cu scopul de a ieşi „propria noastră combustie unicat. De aici e jindul acesta pentru noi” (Noica). Se simte o trimitere de opinii pentru biserica noastră: să nu se mai predea religia în şcoală; să nu se mai predea istoria, limba latină sau muzica la clasa a VIII-a.
De ce nu ni se aduc şi nişte explicaţii logice? Şi aşa s-au strecurat destule aspecte negative în atitudinea unor elevi, despre care altă dată nici nu se putea auzi.
Dar, punând mână de la mână şi trezindu-ne voinţa prin „Cuminţenia Pământului”, vom fi mult mai atenţi cum campania agricolă din această primăvară va încerca să se opună campaniei electorale atât de tulburi şi poluante.
Numai punând mână de la mână, prin „Cuminţenia pământului” dăruită de Brâncuşi şi a legilor ne vom pregăti să ne aducem ţara acasă.
VIORICA LAVRIC
Comentarii