Binevestitorul

Am descoperit, recent, în bibliotecă, puse la un loc, câteva reviste în care mi s-au publicat proză sau reportaje literare. Între ele, Tribuna de la Cluj, în care vedea lumina zilei un reportaj de la Stulpicani. Tema: oieritul sau, mai modern, creşterea oilor, meserie viguroasă încă la vremea scrisului (anii ’90), într-un bazin geografic în care ocupaţia aceasta cobora adânc în istorie. Ca şi în legendă, vezi celebrul roman al lui Mihail Sadoveanu despre Vitoria Lipan şi propria sa experienţă mioritică, dramatică, necruţătoare, fără însă ca cineva să intuiască fulgerătoarea involuţie a oieritului acolo (şi, încet, încet, mai peste tot în ţara aceasta), ocupaţie aflată acum pe cale de dispariţie. Jertfă în numele modernităţii globaliste.

Reportajul fusese oarecum „comandat” de scriitorul Radu Mareş. L-am cunoscut pe vremea când el nu mai era ziarist la Zori noi, ci la Tribuna clujeană. Eu eram însă ziarist la Zori noi şi, aflat în vizită la redactorul nostru şef Ion Paranici, am fost invitat în biroul acestuia, probabil se vorbise despre subsemnatul, căci Radu Mareş dorea să mă cunoască.

A avut loc o discuţie despre scris. Mai puţin parcă despre cel jurnalistic, mai mult despre cel literar. Era curios cum scriu şi altfel decât pentru ziar. Plecase de la Zori noi la Cluj, la Tribuna încercând să scape de articolele de fiecare zi ale ziarului partidului, măsura adevărată a scriiturii, îmi desluşea ulterior lucrurile Ion Paranici, fiind scrisul izvorât din talent, nu din „tonul năvalnic al muncii socialiste”.

I-am trimis un reportaj literar despre teritoriile Vitoriei Lipan. Apoi unul despre codrul bucovinean, despre care, într-o notă apărută într-un cotidian de mare tiraj, la rubrica „Revista presei”, se scria: „Un articol peste rând este cel foarte frumos intitulat Templul pădurii bucovinene de Dumitru Teodorescu, îmbinare de relatare strict reportericească şi autentică literară”.

Discretul călător de peste munţi a venit aşadar aici (şi ca) să zgândărească orgoliul tânărului pe care a dorit să-l cunoască. Din această fostă întâmplare nu mi-au rămas în minte decât reportajele din Tribuna, nu şi Radu Mareş. Acum, când, tot discret, pleacă, a venit momentul să intre în istoria mea, ca un înger binevestitor.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI