11 martie, o zi care a rămas „salvată” în memoria calculatorului meu, vie… Şi care, după umila mea părere, ar trebui să găsească rezonanţe în „calculatorul” oamenilor care diriguiesc cultura în cetatea Sucevei. Căci, vieţii culturale i-a închinat Ion Cozmei pelerinajul lui pe pământ. Cred că nu era zi în care gândul să nu-l poarte la una din activităţile culturale: fie că pregătea un articol, fie o lansare de carte, fie traducea din opera poetului ucrainean Taras Şevcenko, fie modera emisiunea „Verba volant, scripta manent”, de la Plus TV, fie mai scria o poezie, fiindcă poezia i-a fost regina vieţii de profesor-poet. Poate, la Liceul cu Program Sportiv, de unde a plecat cu puţin timp înainte de vremea legiuită, o întâlnire a elevilor în sala în care le dădea autografe pe cărţile sale ar mângâia sufletul profesorului de limba latină.
Dacă-şi mai purta paşii pe străzile şi prin instituţiile cetăţii, astăzi i-am fi urat „La mulţi ani!”. Ar fi împlinit 65 de ani, vârsta la care legea ne trimite într-o altă etapă a existenţei telurice. Dar plecând la cele veşnice, la 1 octombrie 2015, nu putem decât să-i trimitem păreri de rău şi câteva versuri, pe care le-a iubit nespus şi cărora le-a dat o frumuseţe unică.
Poeţii din inimi…
Poeţii, din inimi, nu mor niciodată:
Trăiesc, printr-o stea, pe bolta albastră,
Prin iarba, de rouă, în zori, parfumată
Prin ochiul lor magic, spre lume, fereastră.
Poeţii, din inimi, ne-mbracă-n lumină,
Chemând peşti, la ceas de cumpănă grea,
Uneori, prizonierii reginei Insulină,
Orfeii cetăţii, cu glas de catifea.
Destin emblematic, sub semn de-avatar,
Printre confraţi, veritabil aed,
Culegând, indiscret, al limbii nectar,
Cânta iubirea în parfum de sonet.
Poeţii, din inimi, răscolesc amintiri,
Scăldate-ntr-o lacrimă, de aur, fierbinte,
Reportaje cu flori şi trecute iubiri
Ne trimit înapoi, în veacul cuminte.
Poeţii, din inimi, din somnul divin,
Doar ecoul spre lumea cu lucruri abrupte,
Mai trimit, într-un joc ancestral şi sublim,
Răstignite cântări, din suflete, rupte.
Dobândind izbăvirea, prin teluric cuvânt,
Scrierea, fiindu-le, în veac, înălţată,
Pentru muritorii de pe pământ,
Poeţii, din inimi, nu mor niciodată!
CONSTANTIN HLUŞNEAC
Comentarii