Motto: „De-aşa vremi se-învredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”
(M. Eminescu, Scrisoarea III)
Acum, când jumătate de ţară fu cuprinsă de zăpadă, viscol şi ger, fiind luaţi, după cum se spune, pe neaşteptate, aşa ca în iarna lui 2012, când au căzut guvernele lui Boc şi al lui Ungureanu, liberalii (parte dintre ei!), Alina Gorghiu, după o matură chibzuinţă, văzând că pe unde calcă e nesigur şi e dificil să câştigi alegerile, mai ales când nu mai poţi da vina pe Ponta şi ai lui, a lansat „teza” alegerii primarilor în două tururi de scrutin, deşi cu ceva timp în urmă liberalii săi au votat legea alegerii primarilor într-un singur tur. Ar fi trebuit ca primul ministru Cioloş să-i însuşească ideea asta măreaţă şi să dea „fără întârziere” o ordonanţă de urgenţă, dar tehnocratul a motivat că legea electorală este o lege politică şi nu poate el, un guvern apolitic, să smintească legea, chiar dacă nu convine acum liberalilor. Oare s-a vrut să i se facă loc lui Buşoi la Capitală? Dacă liberalii s-au gândit să defileze la Bucureşti cu personajul amintit, s-ar putea să înregistreze un usturător eşec şi, dacă ar fi un ipotetic tur II, merg cu Boc la Cluj şi cu Falcă la Arad. În cazul în care sunt aleşi, aceştia şi alţii nu sunt mai puţin oamenii compromişi, ai lui Băsescu, prelungind în acest fel un regim care stârneşte reacţii adverse. Liberalii, şefii lor, încearcă să abată atenţia de la principala lor problemă care le scade popularitatea şi pune în incertitudine rezultatul viitoarelor alegeri: alianţa sudată cu resturile partidului PDL. Ingurgitarea băsismului se dovedeşte a fi o nucă tare, cu coaja amară, care provoacă indigestie şi respingere. În cazul în care, aşa cum se prefigurează, liberalii pierd alegerile locale, pierd pe mâna lor, au lucrat cu sârg la erodarea propriei popularităţi. În acest caz nu trebuie să fim îngrijoraţi de Gorghiu sau de Blaga, ci de Iohannis care va fi asaltat de pesediştii victorioşi. Se va face apel din nou la stradă, dar este improbabil că se va mai repeta incidentul tragic de la Colectiv. Vreau să spun că un alt guvern care să miroase a piele arsă va fi greu de suportat şi o altă intervenţie de acest gen a UE nu mai este de aşteptat.
O parte dintre cei care îşi dau cu părerea despre toate ce se întâmplă, pornind, probabil, de la recunoaşterea guvernului tehnocrat de către PNL şi PSD, propun o alianţă la guvernare între cele două partide care, zic ei, ar da stabilitate şi încredere. Să le amintim acestora că o alianţă PSD cu PDL a mai fost la guvernare în 2009, dar n-a rezistat decât nouă luni. Atunci, ministru de interne era Liviu Dragnea, care trebuia să organizeze alegerile din 2009 şi era aşteptată de la el victoria lui Băsescu. Dar datele sunt altele în prezent: Dragnea s-a împăcat cu Ponta, cu condiţia ca fundaţia lui, cu nume străin şi lung, să nu se transforme în partid politic. Ceea ce ridică un semn de întrebare cu privire la viitorul PSD este că cei doi cu dosare penale au, cum se spune, bube-n cap: la Dragnea condamnarea cu suspendare poate să se transforme în condamnare definitivă „cu frecvenţă”, la una dintre închisorile existente, iar Ponta, prins în malaxorul justiţiei, nu se ştie cum va ieşi. Şi, pentru că alegerea lui Băsescu ca preşedinte se ştie că a avut loc prin alegeri fraudate, nu se putea ca cineva dintre cei răspunzători să rămână liber, aşa că a fost condamnată şefa haremului, Elena Udrea, care nu-şi aminteşte mâna în care purta sacoşele cu bani. După cum se mişcă justiţia la noi, se pare că Băsescu, cel care a beneficiat de pe urma fraudării alegerilor, ar putea să nu fie judecat şi să rămână pe din afară, ca să hăhăiască şi să ne fericească.
Guvernarea Ponta nu a fost ocolită de greşeli, voite şi nevoite, însă a lăsat urmaşilor tehnocraţi nişte resurse care, după cum se vede, s-au terminat repede. Dacă tot aşa de repede se va termina şi dezvoltarea economică, atâta cât a fost, nu se vor putea susţine salariile (unele revoltător de mari) şi nici pensiile. Poate că Cioloş are în vedere reluarea activităţii economice la unele întreprinderi cu vechime şi tradiţie, cele de la Cugir şi de la Braşov, care ar trebui să le spună multe liberalilor. Am zis adesea că România este lipsită de apărare proprie şi că nu te poţi baza numai pe NATO sau UE. Dacă cei responsabili ar fi făcut numai câte un tanc pe lună, în baza unui program comun pentru toate partidele care s-au perindat la guvernare, am fi avut 1240 de tancuri. În loc de tancuri şi de avioane avem lucrări de doctorat şi literatură de puşcărie! Ne lipseşte un proiect de ţară? Ce fel de ţară este aceea care e la dispoziţia altora, a capitalului străin (80% din economie)? Iată de ce nu prezintă niciun fel de importanţă dacă vin alţii la guvernare sau rămân cei care au fost. Cred că avea dreptate poetul: „Ăia hoţi, ăştia hoţi,/ Mama lor la toţi!”. Aveţi grijă, guvernanţilor de orice culoare veţi fi, să nu luaţi o scărmăneală ca la Chişinău.
Comentarii