Politică fără delicateţe

Istoria e adevărată şi merită (re)povestită. Într-un oraş de provincie (nu de ieri de azi aflat în istorie, inclusiv deoarece câinii ar lătra mai tare acolo), numele nu importă (să zicem M. B. C.), este un negustor de vorbe foarte dăştept, partizan hotărât şi neascuns al actualei Mişcări, ins chitit să se facă popular. Cu nişte zile în urmă, a făcut omul o cerere de ofertă, în sensul că a transmis public, pe numeroase canale, că-i singur şi doritor de parteneră, la care cerere a primit sute de oferte (electoratul său feminin pricepând politic că promisiunile sunt pentru toate, iar câştigurile doar pentru una sau unele) la care, până să apuce junele (pe cale a se coace) să le citească, a primit o nedelicată veste de excludere din partid. Poate şi deoarece, compus de inşi de mode vechi, statutul nu prevedea astfel de temerare campanii, matrimoniale în conţinut, spre obţinere de glorie imediată la rubricile de fapt divers şi rating mumos în emisiile de divertisment ale câtorva posturi teve. După care negustorul de vorbe a-ntors-o ca-ntr-o veche staţie de tren de mai la nord, explicând că, de fapt (ceea ce pricepuse deja tot publicul unui asemenea teatru), nu era în căutare de iubită, ci de autopromovare. Bravos! Promoţia negustorului a avut efectul scontat, a devenit popular. Dar a rămas fără mişcare… „Drumul spre succes e întotdeauna în construcţie” încă mai scrie negustorul izgonit din băcănie pe una dintre lozincile sale de socializare. O fi cum zice, plin de gropi. Carevasăzică, popular fără mişcare.