Sfârşitul anului 2015 înscrie în opera Mariei-Elena Cuşnir o nouă carte – Orele toamnei (Ed. Opera Magna, Iaşi, 2015). Este vorba de data aceasta nu de poezie, ci de un roman, evocând, cu mijloacele scriitorului, viaţa mamei sale Letiţia, ca erou principal, şi a celor care au rodit în jurul ei. Autoarea îl dedică „memoriei părinţilor mei, povestea neromanţată a vieţii lor”.
Aşadar, este vorba de un roman… neromanţat, în spiritul „diarist” în care ne-a obişnuit Maria-Elena Cuşnir – „O carte caldă, spuneam, scrisă, înspre final, din unghiul Letiţiei, Orele toamnei confirmă, deopotrivă, harul autoarei şi convingerea ei că trecutul vieţuieşte în noi, meritând a fi reînviat. În plus, prozatoarea, fie şi în anotimpul «cu stolurile trase», vrea să (se) comunice cu «un dor tremurător», palpând «depărtările visului», reconstituind minuţios, risipind afecţiune, un timp şi un loc, refugiate într-o memorie tandră, cinstind «seva tainică a trecerii»”, cum conchide în prefaţa sa Adrian Dinu Rachieru (Prefaţa „Romanul” unei poete). (D.T.)
Comentarii