Cărţile pe faţă

Iată că, într-un târziu, cineva tot s-a sesizat. Din oficiu. DNA. Din perspectiva ei, suspiciunea e cu privire la săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, ca mână cu… generozitate întinsă unor persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie de a scăpa mai iute, condiţionat, de executarea integrală a pedepselor. Altfel, se vedea de la o poştă că-s chestii cusute cu aţă albă: fel de fel de persoane, în „liniştea” celulelor şi, poate, a bibliotecilor din penitenciare (s-ar fi putut bănui iniţial că la fel de bine dotate ca cele universitare), şi-au găsit vocaţia nu doar de scriitori oarecare (eventual care procedează astfel într-un asumat demers autoterapeutic), ci de cercetători ştiinţifici! Strategia a fost relativ simplă: o lucrare „cu caracter ştiinţific” = 30 de zile considerate executate. Iar din acest motiv „cercetătorii” s-au străduit să întocmească nu doar una, ci cât mai multe „opere”. Astfel încât, dacă nu alţii, iată că procurorii au scos deja la iveală inclusiv câteva recorduri cu adevărat de invidiat (şi, în orice caz, imposibil de stabilit… în libertate): 212 pagini gândite şi scrise (nu doar dactilografiate!) în numai 6 ore şi 40 de minute sau 180 de pagini în 12 ceasuri; un autor elaborând patru lucrări, cu teme diferite, concomitent; nu în ultimul rând, într-o perioadă, la academia penitenciară de la Rahova, câţiva deţinuţi trudeau, în acelaşi timp, la conceperea a 46 de lucrări de cercetare ştiinţifică. Apoi, spuneţi şi dumneavoastră, cum să nu fie acesta un subiect de cercetat?!