Moto: „Guarda e passa!”
(it. „Priveşte şi treci!”)
Dante, „Infernul”
Oare ce-o fi câştigat strada revoluţionară care nu se reprezenta doar pe sine, avea pretenţia, asumată sau impusă, de a vorbi în numele poporului român? Să ne amintim că principala revendicare era o nouă clasă politică, curată, uscată, neviciată de corupţia generalizată, şi l-a delegat pe Iohannis să pună în aplicare măreţul program de asanare morală. Foarte mulţi l-au crezut pe idolul scos de pe facebook curat ca lacrima, departe de mocirla ilegalităţilor, afacerilor dubioase, de corupţia incriminată de stradă şi, când colo, ce să vezi?, „ghinion” generalizat, cu mânării şi dedesubturi care i-au adus venituri nesperate de un profesor de fizică şi chiar de un primar de Sibiu. Sentinţa dată de Tribunalul din Braşov, prin care Iohannis cu „prima doamnă” mai pierde o casă, dobândită pe acte false, vine să-l arate pe neamţ într-o altă lumină, încât poţi zice: uite, mă, e şi el ca toţi ceilalţi, „ca românul imparţial”, cu mâna lungă, hăt, până departe.
Noroc de imunitatea funcţiei, că altfel trebuia să-şi dea demisia de „onoare” şi chiar că era nevoie de anticipate. Acum, că, fără efort, a scăpat de Ponta, osul din gât, de „interesul naţional”, dat la o parte, dar tot acolo, lângă şi cu puterea, poate să-şi facă câte guverne vrea, să joace rolul de vioara întâi, să-şi aroge merite de mare om politic care a liniştit strada, a negociat cu partidele, cu societatea civilă, cu reprezentanţii „poporului” aflat în revoluţie; şi, iată, va da ţării un guvern apolitic, de la care toată lumea aşteaptă să i se umple traista.
Câtă dreptate are poporul, în înţelepciunea lui! Că „nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte”, ceea ce s-a văzut la prezidenţiale şi acum, la guvernul tehnocrat, scos din pălăria UE. Dacă ce se întâmplă se numeşte joc politic, atunci aveţi la ştiinţă că e un joc cu vânătăi pentru cei care, de aproape un an, salivau la gândul că, în sfârşit, au ajuns în pământul făgăduinţei, şi vor ferici ţara şi poporul. Cât de adevărată este chestia aia cu socoteala de acasă în raport cu cea din târg, care i-a lăsat pe liberali cu buza umflată. Veţi fi crezut că marii perdanţi ai ciolanului sunt pesediştii; da’ de unde, marii perdanţi sunt liberalii şi, ce păcat, erau atât de aproape; şi nici măcar nu pot spune că le-a făcut-o PSD-ul lui Dragnea. Să baţi din gură atâta timp cu demisia lui Ponta şi cu anticipatele şi, dintr-o dată, să amuţeşti, să te faci din mic nimic, este, să recunoaştem, o performanţă greu de ajuns şi de depăşit. Oare dacă le spun celor de la bordul partidului lui Iohannis că au fost un SRL de mâncat rahat se supără? Şi aşa sunt negri de supărare, nici nu mai pot vorbi iar, pe deasupra, trebuie să înghită un guvern scos din pălăria lui Iohannis (vorbă să fie!) şi să-l şi susţină. Aţi văzut-o pe Alina Gorghiu? S-a ofilit ca floarea din glastră, s-a pupat protocolar cu Cioloş, dar se vedea că mai bine l-ar fi strâns de gât. Dar Blaga? Ia tot mai mult înfăţişarea buldogului căruia i s-a luat osul cu măduvă. L-aţi văzut voi pe Cătălin Predoiu? Era ca un steag la 23 august, mândru, ţanţoş, superior şi intangibil, fudul ca un fiu de ţăran căruia i s-au cumpărat primele haine nemţeşti. Cred că mai are de aşteptat, dar e pe listă, numai să-l mai vrea ai lui.
Nu ştiu de ce, n-am un motiv anume, dar când l-am văzut pe Cioloş parcă l-am văzut pe Agamiţă Dandanache, trimis de la centru ca să încurce iţele politicii locale. Omul e harnic în diplome, e doxat, a vorbit până şi cu Geoană, vrea să-şi încropească guvern din reprezentanţii tehnocraţiei româneşti, îi peţeşte pe toţi, ca să fie susţinut, inclusiv de PSD. După cum decurg lucrurile, pare că PSD va fi singurul partid din opoziţie, exceptând măreaţa Mişcare Populară a lui Băsescu. Pesediştii speră că măcar parte din programul lor de guvernare va fi continuat, dar ei (e de mirare!) nu-şi dau seama că sunt duşmanul de serviciu, lor li se va arunca în obraz oala cu lături; şi se pare că Dragnea este dispus să încaseze ce-i mai rău. După ce nu a fost luat în seamă cu propunerea de premier (tot ce vine de la PSD e toxic!), Dragnea a intrat într-un fel de lâncezeală, e „moale ca o cârpă”, sigur aşteaptă sentinţa Curţii Supreme. O condamnare cu executare ar fi o lovitură, atât pentru el, cât şi pentru partid, o bucurie pentru cei care aşteaptă, de aici şi din UE, o stângă bicisnică, fără nerv.
Atât de absorbiţi sunt politicienii noştri de noul guvern „apolitic” încât n-au observat că dincolo de Prut se desfăşoară drama dezrădăcinaţilor, gata să cadă în mâna Rusiei, care, disperaţi, ne cer ajutorul, cer, atenţie!, un guvern comun, dar n-am auzit pe nimeni să fie dispus să-i asculte. Într-adevăr, cel mai greu impozit care poate exista este impozitul pe prostie.
Comentarii