Biserica „Sf. M. Mc. Dimitrie” din parohia Lisaura (II)

– trecut şi prezent, oameni şi fapte –

Lumânărarul: Este construit în anul 1997, ctitor unic fiind ing. Papuc Ioan a lui Ştefan – fiu al satului. Lucrările s-au făcut după un proiect întocmit de arh. Doru Ghiocel Olaş, care a asigurat şi asistenţa tehnică, iar partea de execuţie a fost tot regie proprie sub supravegherea directă a ctitorului şi a preotului paroh. Sfinţirea s-a făcut tot în ziua de 21 noiembrie şi soborul preoţilor a înconjurat fericit pe Consilierul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor – pr. Mandachi Ciobotar – cel care în anul următor avea să treacă la cele veşnice, precum şi pe Protoiereul Sucevei, pr. Vasile Irimia.

Monumentul eroilor: Prin el s-a pus în practică o idee mai veche şi o dorinţă exprimată de „intelectualii satului” – unii dintre ei într-adevăr fiind alături de mine în executarea lucrării. Proiectul a fost întocmit de arh. Doru Ghiocel Olaş, execuţia s-a făcut în regie proprie, adică eu am fost „meşterul”, pălimarul Mihliuc Gheorghe „ucenicul”, epitropul Papuc Trifon, cântăreţul Sârghi Mihai, consilierii Mihliuc Aurel şi Fruzânschi Lazăr fiind ajutoare în momentele cele mai grele. Fondurile necesare s-au strâns de la credincioşi, dar în mod deosebit acelaşi domn director Iulian Papuc – un om între oameni. Cupola a fost pictată prin donaţie de pictorul Gicu Hodea din Suceava ajutat de ucenicul Papuc Todirel, care este fiu al satului. Lucrarea a fost executată între anii 2001 – 2002 şi a fost sfinţită într-un cadru solemn de ziua Înălţării Domnului – 15 iunie 2002, de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi, între care şi Protoiereul Sucevei pr. Vasile Irimia. Au participat colonelul Crăciun Badea – preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război din Suceava şi economistul Dugan Ilie – din partea Consiliului Judeţean Suceava. Ştiind că în cimitir odihneşte somnul de veci un soldat necunoscut din cel de-al Doilea Război Mondial în ziua Înălţării Domnului, 5 iunie 2003, s-au deshumat rămăşiţele pământeşti şi au fost puse cu cinste în cripta amenajată sub ansamblul de marmură al monumentului, săvârşindu-se slujba de pomenire. Recunoştinţa este floarea cea mai scumpă ce poate fi pusă ca ofrandă.

Paraclisul: A devenit o necesitate ridicarea unui paraclis pentru serviciul divin din timpul iernii. Biserica Parohială neputând fi încălzită pe vreme de iarnă, credincioşii preferau să meargă la bisericile din apropiere ori să rămână la casele lor, fapt pentru care, la propunerea preotului paroh, Consiliul Parohial a aprobat să se construiască un Complex cu Paraclis, 2 săli mici de bibliotecă şi 5 camere sociale la mansardă. Proiectul a fost întocmit de arh. Doru Ghiocel Olaş şi a fost executat în regie proprie între anii 2002 – 2004, astfel: pentru fundaţie, temelia din beton şi piatră pe exterior au lucrat preotul paroh şi epitropul Papuc Trifon ca meşteri şi cei mai mulţi dintre consilieri, fără îndoială că n-au lipsit cei amintiţi mai sus şi care formau „echipa” de bază cu care s-a lucrat în ultimii 4 ani. Construcţia are structură din lemn, este ridicată de meşterul Cotuna Vasile din Mănăstirea Humorului, este acoperită cu tablă zincată şi are lungimea de 21 m lăţime de 8,50 m şi înălţimea de 10 m la baza crucii de la turn. S-au înscris cu ctitorie: Stavrofora Parascheva Sorohan – Stareţa Mănăstirii Humor, care ne-a însufleţit realmente când ne copleşeau grijile şi lipsurile; directorul Iulian Papuc, iar cu jumătate din valoarea construcţiei m-am înscris şi eu cu preoteasa mea Elena. În anul 2004, interiorul a fost pictat în tehnica „fresco” de echipa pictorului Hodea Gicu din Suceava, la care o contribuţie deosebită a adus fiul satului, pictorul Todirel Papuc, iar cheltuielile au fost suportate integral prin ctitoria fam. Petriuc Orest şi Viorica. Se ştie bine că atunci când se plănuieşte ridicarea din temelii a unui nou locaş de cult, Chiriarhul locului, de comun acord cu preotul paroh şi Consiliul parohial, stabilesc hramul, dar în cazul paraclisului nostru această hotărâre a luat-o chiar Preasfânta Fecioară – 21 noiembrie, adică „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, ziua cea mai luminoasă a comunităţii noastre, pentru că toate marile realizări au fost binecuvântate şi sfinţite cu acest prilej. Aşa a fost şi în anul 2004, când Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Pimen Suceveanul, împreună cu Preasfinţitul Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului, Ioachim Băcăoanul, au oficiat slujba de sfinţire şi Sf. Liturghie. Soare şi cer senin a fost până la ceasul amiezii, soare şi cer senin a fost şi în sufletul credincioşilor în acea zi de vrednică pomenire.

Împrejmuirea: O lucrare costisitoare şi de durată. A început din anul 2000 şi a durat până în 2001. S-a lucrat după un proiect întocmit de arh. Doru Ghiocel Olaş, într-o combinaţie de beton placat cu piatră, grosime 50 cm şi înălţime 70 cm la care elementele din lemn de brad sub formă de plase sunt prinse între stâlpi tot din piatră cu o grosime de 50/50 cm Cine sunt meşterii care au lucrat? Pr. Paroh Filon Ionel, adică subsemnatul, şi epitropul Papuc Trifon cu „echipa” deja amintită, pentru elementele din piatră şi – cât a fost în putere, Neacşu Costică din Galaţi – cumnatul preotului paroh, adică al celui care a susţinut atât manopera, cât şi materialul pentru o lungime de 175 m de gard, situat la şosea. A urmat gardul despărţitor cu imaşul şi cu şcoala, la care „mare calfă” a fost tot preotul paroh, iar „stâlpul de nădejde” a fost fratele lui, Mitriţă Filon, care locuieşte în Călăraşi. Dar, aşa cum spunea un hâtru neaoş „că este mult până departe”, iată s-a dovedit că am ajuns la final şi ansamblul nostru a căpătat o notă de frumuseţe deosebită. Dar lucrul cel mai însemnat este acela că cimitirul este în mijlocul localităţii, iar biserica în mijlocul cimitirului, aşa că se poate spune fără a greşi că satul devine etern!

Casa sinistraţilor: În anul 2010 Parohia Lisaura a construit o casă pentru familia sinistrată PĂDURARIU MIHAI-DORU şi TATIANA, chiar în grădina casei parohiale, ca urmare a inundaţiilor care au avut loc în comuna Zvoriştea prin revărsarea apelor Siretului. Auzind parohienii de drama acestei familii – ambii soţi rămaşi cu un handicap major în urma accidentului de circulaţie în care au fost implicaţi cu un an mai devreme, pe când circulau cu un autoturism de ocazie, împreună cu parohul au decis să le construiască o casă în care să se poată strămuta cu cei doi copii mici pe care îi aveau. Lucrările casei au fost executate de pr. paroh Ionel Filon cu sprijinul financiar şi ajutorul unor enoriaşi inimoşi în doar trei luni (iunie-septembrie). Casa a fost sfinţită şi a primit noii proprietari cu puţin înainte de Sf. Dumitru, care este şi ocrotitorul satului.

Pr. Ionel Filon şi Ionuţ Filon