Nu se putea o vreme mai potrivită pentru întâlnirea cu distinsa doamnă Oltea Lungoci, o creatoare sensibilă de poezie. Vreme mohorâtă, destul de rece, norii de-abia aşteptând să se scuture peste noi, călătorind leneş pe bolta cerească, şi încă la o înălţime mică. Exact vremea pe care o iubeşte cel mai mult doamna Lungoci. Dar în inimile noastre era mult soare şi lumină, pentru că eram siguri că va urma un adevărat recital de poezie.
Doamna Ana Marcu, preşedinte al CARP Rădăuţi, a deschis manifestarea literară, prezentând-o pe doamna Lungoci ca pe un prieten drag nouă şi o colaboratoare permanentă a clubului nostru.
Doamna Oltea Lungoci a scris poezie încă din timpul liceului, fiind încurajată foarte mult de profesorul Vasile Precop, profesorul ei de suflet, căruia îi poartă veşnică recunoştinţă. I-a citit poeziile, le-a corectat. De multe ori îi alegea poezii pe care să le recite. Prefera Eminescu, Bacovia, Alecsandri şi Coşbuc. Tot la îndemnul lui a frecventat şi cenaclul literar din cadrul Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”.
După absolvirea şcolii postliceale de finanţe-bănci a muncit la Filiala Băncii Naţionale din Suceava, apoi la Rădăuţi şi la ICSM, de unde a şi ieşit la pensie.
O perioadă a scris puţine poezii. A fost limitată de viaţa cotidiană, de lupta pentru existenţă. După ieşirea la pensie, a început să-şi revadă notiţele lăsate deoparte, neterminate, şi s-a apucat iarăşi de scris.
Recunoaşte că în această perioadă grea l-a întâlnit pe Constantin Georgescu, poet rădăuţean care, ştiindu-i preocupările literare, a îndemnat-o să vină la activităţile din jurul revistei „Obcina literară”, lucru pe care l-a şi făcut. Iată cum un simplu îndemn poate schimba viaţa unui om, pentru că a reînceput să scrie. Rezultatul muncii din ultimii ani s-a concretizat în scoaterea de sub tipar a două volume de poezie: „Nostalgii” şi „Strigăt şi tăcere”. Într-un termen scurt va vedea lumina tiparului volumul „Fiinţă-n Nefiinţă”.
Când i s-a dat cuvântul, nu a citit poezii, ci le-a recitat. De când o cunoaştem, n-a citit niciodată nici măcar o poezie, niciun rând. Le-a recitat şi încă cu mare talent. Se cunoaşte c-a fost odată recitatoare.
„Cu poeziile ei a umblat la sentimental nostru ca mame. Cel puţin pe mine m-a răscolit profund. Întotdeauna o ascult cu plăcere.” (dr. Florica Melnic).
„Îmi place poezia ei, pentru că se armonizează cu vocea . E profundă. Realizează un echilibru între lumea asta şi cea de dincolo. Are un anumit grad de fineţe. Poartă un parfum cu o distincţie deosebită.” ( ec. Ion Burciu).
„O apreciez ca pe un om cu mult simţ şi foarte sensibilă. Transpare acest lucru din toate poeziile ei.” (Adrian Şindilar).
Profesorul Mircea Colibaba, uimit de ceea ce-a văzut şi auzit, a specificat: „Mă impresionează activitatea dvs. Vă invit să participaţi la activităţi la Şcoala «Gh. Popadiuc», prin care să transmiteţi copiilor tainele pe care le cunoaşteţi aşa de bine. Să vadă şi copiii noştri cu ce se mai ocupă oamenii în vârstă şi că în Rădăuţi sunt oameni de valoare”.
Comentarii