Motto: „Prin noi înşine?” (Deviza liberalilor interbelici, dar fără sensul întrebării)
De ce, oare, suntem obligaţi să auzim şi să vedem că unii compatrioţi de-ai noştri, cărora DNA-ul le-a făcut o operaţie simplă de amputare a mâinilor mult prea lungi, suferă de toate bolile pământului, sunt mai gata, miros a pământ şi, înainte ca toate bisturiele să fie puse în lucrare trebuie să fie scoşi din mediul la care legea îi obligă să stea. Mediatizarea excesivă a lui Oprescu (a fost şi el oprit până la urmă!), care nu-i decât o mare dezamăgire (cum, bă, şi Oprescu e hoţ?), face parte din scenariul media de a face justiţie cu televizorul şi, noroc de cazul Oprescu, că nu am fi auzit ca Victor Ciorbea, avocatul poporului, să fi făcut ceva în afara ridicării unui salariu prea gras, în raport cu munca.
Trebuie să fim de acord că mult mai interesant este să observăm cum se topeşte popularitatea preşedintelui Iohannis, chiar dacă el ne reprezintă pe la Bruxelles şi pe la ONU, la Adunarea Generală, unde l-a ascultat şi pe Papa de la Roma, ţine şi un discurs, va fi primit, poate, şi de Obama, apoi să nu uităm, preşedintele nostru nu s-a întâlnit cu oamenii de afaceri din SUA, ci vorba lui, s-a întreţinut cu nişte „afacerişti”, denumire care implică un procent însemnat de ilegalitate. De ce stă Iohannis zece zile în SUA? Pe lângă faptul că e un plimbăreţ, pe banii noştri, ştie că nu i se simte lipsa, consilierul Mihalache îi ţine locul, şi speră că până va veni el cu „prima doamnă”, treaba cu Ponta va fi terminată, că altfel, ce rost ar fi avut să spună că s-ar bucura să afle Ponta va fi dat jos? Omul nostru trebuie înţeles: nu mai suportă să nu aibă „guvernul meu”, să nu-şi pună în lucrare măreţul program „de înaintare spre noi culmi de progres şi civilizaţie”, şi, mai ales, să-i vadă fericiţi şi mulţumiţi pe cei care aşteaptă să cadă „mară mălăiaţă, în gura lui Nătăfleaţă”.
Atât de insistent a fost preşedintele cu demisia lui Ponta, încât l-a determinat pe premier să cadă la bănuială că s-a dat ordin DNA-ului, să-l strângă mai repede de gât, ceea ce Kovesi a negat, că nu s-a făcut nicio presiune şi nicio sugestie în acest sens, că ei, procurorii DNA, nu mai ascultă de doi ani de comanda politică.
Bravos, Codruţo, ai zis-o, cel care te-a pus acolo, Băsescu adică (dovadă că justiţia nu-i căzută din cer), dar şi cu acordul lui Ponta, nu mai spunem de UE şi NATO, intervenea, adică dădea ordine, indica pe cine să bagi la başcă. Dacă aşa a fost, cum de n-a fost Ponta strâns cu uşa justiţiei atunci când era la cuţite cu Băsescu? S-a aşteptat opt ani ca să se spună că premierul este penal pentru că şi-a însuşit ilegal, se zice, o sumă derizorie de 52.000 lei? Asta înseamnă să nu ştii nimic din psihologia românilor, care percep bănuţii aceia, în comparaţie cu miliardele fraudate, drept o răzbunare prostească. De fapt, justiţia noastră eroică, din turnul de fildeş, a mai condamnat „infractorii”, la ani grei de închisoare, pentru o găină, pentru un sac cu barabule şi pentru alte materii care aduc prejudicii la nivel naţional.
Nu exclud că Ponta a încălcat legea, dar dacă s-a aşteptat opt ani, nu se mai poate aştepta încă un an? Graba justiţiei pare suspectă, comandată şi dirijată. Orbiţi de patimă, opozanţii lui Ponta nu vor să vadă că, în ciuda tuturor acuzaţiilor, denigrărilor, ameninţărilor, folosirea tuturor zoilor şi lăturilor împrumutate de la Băsescu, el, Ponta, rămâne la 38% încredere, în timp ce Iohannis scade vertiginos, iar opoziţia se erodează în acţiuni sterile. Să observăm printr-o mai mare concentrare că, dacă moţiunea nu trece, opozanţii lui Ponta şi ai guvernului, adică preşedinţia, opoziţia şi justiţia, au a pierde la obraz şi încredere. Lumea se întreabă, pe bună dreptate, ce a făcut opoziţia, adică liberalii şi pedeliştii, să merite guvernarea? Faptul că l-au spurcat pe Ponta nu-i suficient; degeaba se întărâtă ei şi alţii că premierul, fiindcă e trimis în judecată, are dosar (îmi aminteşte de Berlusconi, minus „fetiţele”), trebuie să plece. Uite că nu pleacă, na, crăpaţi de ciudă, ca urâta din „Duşmancele”.
Mi se pare că nu-i „rotundă” intervenţia mea dacă nu-i acordăm două-trei rânduri lui Oprea, cel cu interesul naţional, că ăsta le-a zis verde-n faţă, cică lui Blaga şi altora, că el şi ai lui sprijină guvernul. Om de cuvânt, dintr-o bucată, dom’le! Păi, ce, băi, flămânzilor de guvernare, să-l daţi voi la o parte, ca pe o zdreanţă?
Dintre toţi opozanţii, mă mir de Blaga, cum de nu-şi dă seama că trebuie să se concentreze pe viitoarele alegeri, opoziţia să fie aşteptată şi dorită, dar pentru asta n-ar trebui să-şi cheltuiască energia cu mărunţişuri.
Popularitatea aceea de 42% poate să zboare în jos, şi să te trezeşti că pierzi şi alegerile din 2016, iar dacă opoziţia se bazează pe UDMR ca să ajungă la putere, mai bine ar rămâne unde este. Oricât de vocală este Alina Gorghiu, o ţară nu se conduce cu vocalize. Are de arătat şi altceva opoziţia? Să aşteptăm.
Comentarii