Hăhăit

Am comentat printre primii despre intenţia prietenilor noştri ucraineni de a constitui o unitate de soldaţi ai muntelui, încartiruiţi la Colomeea, în vechi cazarme sovietice ce urmează a fi modernizate, misiunea lor fiind aceea de a apăra nordul Bucovinei de o invazie românească. Ştirea pare a fi apărut iniţial într-un ziar ucrainean, dar a fost lansată în lumea informaţiei de agenţia rusească de ştiri TASS.
Cum ruşii au tot interesul să învenineze relaţiile dintre Ucraina şi vecinii ei, mai ales că România nu prea este percepută ca prietenă a ruşilor, ştirea poate fi şi o făcătură pentru ca zâmbetele noastre adresate ucrainenilor să se transforme în rictusuri ale mâniei. Deja informaţia şi-a făcut efectul, autorităţile judeţului construit pe jumătatea de sud a Bucovinei sfâşiate exprimându-şi preocuparea în legătură cu transformarea zonei într-una posibil conflictuală. Ministerul român de externe însuşi şi-a exprimat îngrijorarea, cerând explicaţii Ucrainei.
Aşadar, ar putea fi vorba de o făcătură a agenţiilor ruseşti – de spionaj şi de presă.
Dar, dacă nu? Am considerat că e bine să iau legătura cu colegii de la „Zorile Bucovinei”, care pot deţine informaţii mai limpezi despre această situaţie. Am telefonat acasă la unul dintre redactori. Am început discuţia, normal, dar când „ascultătorii” s-au dumirit care este subiectul discuţiei, convorbirea a devenit imposibilă, ea fiind „mitraliată” de pulsaţii care au frânt-o în sunete care nu se mai adunau în cuvinte inteligibile. Şi râsul nostru batjocoritor din finalul grăbit al convorbirii s-a transformat în hăhăit.
Este prima oară când mi se întâmplă chestiunea aceasta, noi vorbind curent la telefon cu Cernăuţiul. Ce nu trebuia oare să aflu?