Fostul sat Bărăşti – Ciumuleşti, astăzi Vadu Moldovei – se întinde pe malul stâng al legendarului râu Moldova, însoţind Şoseaua Naţională 85 (E82), construită în prima jumătate a sec. al XIX-lea pe vechiul drum comercial numit Şoseaua Mihăileană.
Deşi satul este atestat de prin 1552, vechimea lui este mult mai îndepărtată. Creştinii ortodocşi din Bărăşti, precum şi cei din Ciumuleşti-Gane, frecventau Biserica din Ciumuleşti, la N-E faţă de satul Bărăşti, biserică ridicată pe la 1873, ctitorie a fraţilor Matei şi Ienache Gane.
După 1924, credincioşii ortodocşi din cele două sate s-au despărţit după cele două calendare: Gregorian şi Iulian. Astfel, biserica din Ciumuleşti era frecventată numai de credincioşi pe stil nou, cei pe stil vechi mergând la bisericile şi mănăstirile pe vechi din împrejurimi până şi-au ridicat o bisericuţă a lor în Bărăşti (Vadu Moldovei).
După al Doilea Război Mondial a crescut numărul locuinţelor şi al locuitorilor din satul Vadu Moldovei. Biserica din Ciumuleşti devenind tot mai neîncăpătoare, era necesar ca şi în satul Vadu Moldovei să se ridice o biserică creştin-ortodoxă, mai ales că în sat existau şi există mulţi vârstnici. Sub regimul trecut mai greu se putea realiza acest deziderat.
Locuitorii îşi doreau biserică în sat, aceeaşi dorinţă o avea de mult timp şi PS episcop Gherasim Cucoşel: să vadă biserică în satul copilăriei sale şi al mamei lui.
Anul 1989 a dat posibilitatea să revină pământurile proprietarilor de drept. Printr-un gest profund uman şi creştinesc, familia Neculai şi Maria Rusu, din sat, a donat o suprafaţă de teren situată la şosea, în centrul satului, loc unde fusese casa părintească a lui Neculai (Dumitru şi Teodora Rusu), pentru ridicarea bisericii.
În anul 1994, PS episcop Gherasim Putneanul sfinţeşte locul unde va fi Altarul Sfintei Biserici, fiind înconjurat de copii şi de cetăţeni. Câţiva consilieri parohiali, împreună cu părintele paroh, au mers la Agapia Veche unde era în lucru o biserică din lemn; meşter era Petru Ciornei, de loc de la Moldoviţa, satul Valea Stânei. Stilul acelei biserici a fost preluat şi la Vadu Moldovei, biserică ridicată de acelaşi meşter foarte credincios.
În septembrie, „solidaritatea umană” a locului a început turnarea temeliei. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin contribuţia credincioşilor s-a înălţat „o bijuterie sfântă” din lemn, acoperită cu tablă, în exterior pereţii fiind căptuşiţi cu şindrilă.
A rămas de neuitat ziua în care, pe cea mai înaltă turlă a bisericii, preotul nostru, ajutat de câţiva vrednici credincioşi, încurajat şi de rugăciunile PS episcop vicar, a ridicat Sf. Cruce. Tot cu credinţă în Dumnezeu a urcat spre cer şi clopotniţa, au fost aduse clopotele ce vor face mereu legătura între cer, pământ şi oameni. Curtea bisericii a fost împrejmuită cu un frumos gard din fier forjat.
1999 marchează un alt moment important: îngroparea piciorului Sfintei Mase în Altar şi sfinţirea ei de acelaşi episcop vicar Gherasim, care vedea împlinit visul lui şi al credincioşilor de la Vadu Moldovei. Din momentul acela se putea sluji în biserica nouă din Vadu Moldovei.
Hramul bisericii s-a hotărât să fie „Pogorârea Sf. Duh”. În interior s-a pictat catapeteasma, s-au făcut strane, toate prin contribuţia enoriaşilor. Au fost făcute şi donaţii de obiecte bisericeşti, veşminte ş.a., astfel că locaşul Domnului a prins viaţă. Mai era un lucru important de realizat: pictura interioară. Aceasta a fost lucrată cu răbdare de pictorul Ioan Şoldănescu din Fălticeni. În faţa bisericii s-a construit un lumânărar în 2013, a fost pictată şi casa de prăznuire, dotată cu toate cele necesare. În jurul bisericii s-a pus pavaj de gresie. Pe şantierul sfintei biserici au lucrat mulţi localnici, între ei fiind mereu părintele protopop. Interiorul s-a aflat în grija femeilor credincioase.
23 august 2015 a fost ziua când a fost sfinţită în întregime biserica. Slujba a fost săvârşită de un sobor de 26 de preoţi şi 3 diaconi, avându-l în frunte pe ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în prezenţa unui mare număr de credincioşi ai comunei Vadu Moldovei, precum şi din alte localităţi. Slujba a fost însoţită de corul bisericesc local şi un grup de maici de la Mănăstirea Cămârzani.
Nu închei fără a aminti şi fapta creştinească deosebită a doamnei Lucia Oică, născută Bardar, fiică a satului nostru, în prezent stabilită în Suceava, care a donat o suprafaţă de teren, peste drum de biserică, pentru locul de veci.
Biserica a fost un vis al locuitorilor. Aici credincioşii se întâlnesc cu „Lumina Sfântă” şi „Cuvântul Mântuitorului”. Biserica este „emblema” comunităţii dintr-o localitate, iar vitalitatea şi strălucirea ei trebuie mereu întărită cu „Biserica din inima fiecărui creştin”. Faptele de fiecare zi să confirme acest lucru. (Pens. VIRGINIA BÎRLEANU, Vadu Moldovei)
Comentarii