Biblioteca municipală din Câmpulung Moldovenesc a găzduit pe 22 septembrie 2015 încă două lansări de carte. Evenimentul cultural a fost moderat de directorul Bibliotecii, profesorul Liviu Petrică Ciulei. Ne-a onorat cu prezenţa sa profesorul Mihai Haivas, cercetător ştiinţific la Academia Română, Membru al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, Membru al Asociaţiei Literare “Păstorel” din Iaşi, Secretar de redacţie al revistei “BookLoook”, prieten şi membru onorific al cenaclului „Nectarie” din Vama.
Primul volum, Primăvara în suflet, semnat de Simona Ivan a fost prezentat de scriitorul Ioan Mugurel Sasu, preşedintele cenaclului „Nectarie”. Acesta, subliniind caracterul autobiografic al cărţii, în sensul în care experienţa de viaţă a fiecărui creator, sublimată, devine literatură, nu uită să facă apologia eternului feminin. Odată creată, femeia nu prea a avut încotro, a trebuit să devină puternică pentru a se putea considera măcar egala bărbatului având, în raport cu acesta, şi un surplus de sensibilitate. Astfel, femeia creator de frumos este un mister şi o provocare. Cărţile Simonei Ivan, scrise din „perspectivă” feminină, pot stârni interesul şi chiar admiraţia şi din partea lectorilor de sex opus.
O interesantă recenzie i-a făcut celei de a doua cărţi prezentate, Întoarcerea berzelor de Decebal Alexandru Seul, domnul Gheoghe Dolinski. Neputând fi, din obiective motive, la prezenta lansare, cronica a fost citită de însuşi autorul volumului. Despre carte, dar şi despre zona edenică şi inspirantă în care Decebal Seul vieţuieşte şi creează, s-a exprimat şi scriitorul Mugurel Sasu.
Dând citire unor catrene şi poezii umoristice inspirate din lumea cărţilor şi a literaţilor, Mihai Haivas a încheiat serata literară într-o atmosferă de destindere şi bună dispoziţie, nu înainte de a-şi anunţa intenţia de a îmbogăţi colecţiile Bibliotecii noastre cu câteva exemplare din cărţile domniei sale, lucru pe care l-a şi făcut. Îi mulţumim în numele cititorilor noştri şi vă aşteptăm să le citiţi.
Întoarcerea berzelor, o experienţă de o vară pusă în carte
Decebal Alexandru Seul este un campion al scrisului. Din mirabila sămânţă pe care, cu modestie, o numeşte microb, autorul bucovinean face rod îmbelşugat – cincisprezece apariţii editoriale în doar zece ani, fără a socoti bogata sa activitate de asiduu colaborator al Craiului nou.
Între Zâmbetul, editat în 2004, şi Întoarcerea berzelor apărută în 2015, nu a trecut, parcă, nicio zi. Decebal se prezintă în faţa cititorilor săi cu aceleaşi emoţii de debutant, cu aceeaşi dezarmantă sinceritate. Fără complexul calităţii, Seul pune viaţa într-un mojar. Bucuria şi suferinţa, încântarea ca şi oful amar, devin prin catharsis, literatură. Firul roşu al scrierilor sale este marea lui dragoste pentru natură. „Natura vorbeşte prin mine, iar eu vorbesc prin ea”, mărturiseşte.
Îndrăgostit incurabil de Bucovina, patria sa spirituală, se declară şi în cea mai recentă carte a sa, Întoarcerea berzelor. Paginile volumului sunt presărate cu fotografii. Peisajul bucovinean îl inspiră nu doar ca scriitor, este şi subiectul unor frumoase cadre, cele mai multe surprinzând berze. Barza este, în fapt, personajul-pretext pe care, urmărindu-l prin ochii naratorului, urmărim un rost particular uman, al migrării forţate şi traumatizante, şi un rost universal, al naturii. Paralela, mai mult decât interesantă, este subliniată epic şi imagistic. Prima copertă ne prezintă o barză, singuratică, construindu-şi un cuib. Pe ultima vedem o familie de berze, în pragul toamnei, pregătită deja de următoarea plecare. Amintirile autorului, inserate în carte într-o incoerenţă voită, împletite cu relatarea directă a celor observate „live”, ne relevă un narator înţelept, împăcat cu destinul său. Mica migrare, oricât de dureroasă, este doar antrenamentul pentru migrarea cea mare.
Lirismul descrierii, împletit cu umorul unor anecdote uşor moralizatoare, fac din Întoarcerea berzelor o carte plăcută la citit şi stârneşte curiozitatea pentru următoarele producţii literare ale autorului. Pentru că, aşa cum subliniază în motto-ul ultimei sale cărţi, „Timpul schimbă faţa lumii”. Iar Decebal Alexandru Seul este un bun cronicar al acestei schimbări.
Primăvara în suflet, mic îndreptar de fericire
Cu scriitura Simonei Ivan, publicul câmpulungean iubitor de carte scrisă, s-a întâlnit abia acum trei luni. Volumul său de debut, Alexia – iubire între Rai şi Iad – confesiuni, a avut, în ciuda (sau poate datorită) dimensiunilor sale reduse, o foarte bună receptare. Aşa cum reiese din titlu, volumul de confesiuni, este o carte născută din durere. Un love story, cu străluciri şi tenebre, cu împlinire şi destrămare. O poveste ca oricare, dar autenticizată prin talentul cu care scriitoarea şi-o aşterne pe hârtie.
Aceste confesiuni au stat în sertarul autoarei timp de 6 ani. Nu pentru decantare, nu pentru ca autoarea şi-a schimbat perspectiva asupra lor. Ieşită din capcana temporalităţii, experienţa sa poate trece acum linia dintre comunul particular spre generalul artistic. Şi în asta constă articularea dintre cele două volume ale Simonei Ivan.
Primăvara în suflet este o Remedia amoris, o cărticică de gânduri prin care autoarea, vindecată şi înţelepţită îşi transmite noua perspectivă asupra vieţii. Reflecţiile sale, multe cu valoarea de postulat, pleacă în maniera amintită mai sus, de la particular la generalizare. Placheta poate fi percepută şi ca un jurnal de idei, în care autoarea porneşte de la aducerile aminte personale şi ajunge să creeze un „mic îndreptar de fericire”.
Fericirea, ca stare personală de bine dar şi ca o categorie filosofică esenţială, despre care Kant afirma că „este un ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii”, este lait-motivul central al volumului. Pesemne şi titlul metaforă este ales în acest sens. Volumul este un bun exemplu de multa paucis, în care cantitatea de idei şi de informaţii o depăşeşte pe cea a cuvintelor.
Impresionează concizia, claritatea, sinceritatea mesajului, dar şi înflăcărarea cu care acesta ne este transmis. Îndemnuri frumoase şi directe, unele murmurate, altele incantate ca nişte mantre, altele clamate, lasă în sufletului cititorului un dulce, primăvăratic ecou. (LUMINIŢA IGNEA)
Comentarii