Riscul

În administraţia publică lucrează, potrivit ministrului de finanţe Eugen Teodorovici, „oameni care se sacrifică – vieţile, familiile, timpul liber. Sunt oameni care stau 10-12-14 ore/zi”. Dar şi inşi care „nu la ora 16, poate chiar mai devreme, au spart uşa; iar dacă stau la serviciu, poate doar o oră alocă pentru ceea ce fac ei la serviciu”. Afirmaţiile ministrului au venit recent, în contextul în care (după majorări de lefuri…) s-au adus în discuţie şi posibile concedieri. Iar pe cei care „sparg uşa” ori lucrează un ceas pe zi îi vede ministrul ca fiind primii care trebuie daţi afară, în situaţia în care, constată el, „20% din administraţia publică este ineficientă”. Aşadar, dacă, într-un târziu, astfel se văd lucrurile „de sus”, e perfect. Mai mult ca perfect ar fi şi ca, în acest ceas, să se constate (măcar aşa, să existe, certă, informaţia…) cum au ajuns respectivii inşi în structurile administraţiei, de ce le-au fost tolerate ineficienţa şi absenţa. Pentru că, dacă se vorbeşte despre concedieri, marele risc ar fi (cu repetiţie…) ca printre puşii pe liber să se regăsească tocmai cei care acum lucrează 12 cu 12, pentru a fi menţinuţi mai departe în scheme angajaţi aflaţi doar în trecere pe la slujbă. Iar „eroii” nedaţi afară să zică bogdaproste, mulţumind însă şi mai concret, cu prestaţii de câte 14-16-18 ore/zi, eventual şi cu nişte frumuşele cadouri pentru binevoitorii şi generoşii care admit să le mai dea de lucru…