Finalitatea fiecărui an bisericesc este încununată de unul dintre cele mai preţuite praznice ale ortodoxiei şi anume ”Adormirea Maicii Domnului”. Împărăteasa Cerului şi a Pământului primeşte răsplata faptelor bune încredinţându-şi sufletul în grija Aceluia pe care L-a născut, protejat, crescut şi mai apoi L-a slujit cu devotament toată viaţa. Magnetizaţi de marea sărbătoare, finalitatea anului bisericesc nu-i mai găseşte pe creştini preocupaţi de rezervarea unui loc ”cât mai bun” pentru petrecerea nopţii dintre ani, ci pregătindu-se să o cinstească pe Maica Domnului aşa cum se cuvine. Pentru acest lucru, sufletul şi trupul trebuiesc pregătite, primenite, întărite prin postul de două săptămâni rânduit de Biserică, prin sporirea rugăciunilor către Fecioara Maria, prin deschidere faţă de aproapele. Toate acestea însă nu sunt înfăptuite ca o greutate, ci ca firescul jertfei pentru ca bucuria praznicului să fie deplină şi toate doar cu sprijinul ”Celei mai cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât Serafimii”.
Când praznicul „Adormirii Maicii Domnului“ este însuşi hramul parohiei, toate se amplifică. Conştiinţa apartenenţei la o parohie îl motivează pe fiecare membru să se implice mai mult, să-i pese, să-şi dorească să facă parte din trupul lui Hristos ca mădular viabil, ca slugă bună şi credincioasă, care ştie să-şi înmulţească talanţii şi să rodească însutit. A o avea pe Maica Domnului ca ocrotitoare a comunităţii parohiale este în mod sigur o binecuvântare şi o motivare duhovnicească. De această binecuvântare se bucură şi creştinii parohiei Dorna Arini.
Istoricul comunităţii parohiale
Parohia Dorna Arini aparţine teritorial protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, desfăşurându-şi misiunea în limitele satului Dorna Arini, comuna Dorna Arini. Denumirea iniţială a comunei, precum şi a parohiei era Dorna, iar odată cu noua împărţire administrativă din 1968 a fost schimbată în cea de Dorna Arini.
Comuna Dorna Arini are în componenţa ei următoarele sate: Dorna Arini, Cozăneşti, Gheorghiţeni, Ortoaia, Rusca, Sunători. Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei au existat în trecut diferite cătune, care au fost încadrate în satele componente ale comunei. Cătunul Gura Negrii (numit astfel deoarece în această zonă râul Neagra îşi are gura de vărsare în râul Bistriţa) este situat în partea de vest a comunei, fiind azi înglobat în satul Dorna Arini. Din acest motiv parohia Dorna Arini este cunoscută pe plan local şi cu denumirea parohia Gura Negrii.
Teritoriul actualei comune a făcut parte, în vremuri străvechi, din Ocolul Câmpulungului. Acest teritoriu era supus boierimii şi se bucura de privilegii garantate de domnie. Statutul special al zonei a atras emigranţi români din zona Ardealului. Comuna este traversată de la vest spre est de râul Bistriţa. În 1775, odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, graniţa se stabileşte pe râul Bistriţa, partea de nord a comunei aflându-se în Imperiul Austro-Ungar iar cea sudică (75% din suprafaţa comunei) în Moldova, situaţie care va dura 143 de ani, până după Primul Război Mondial. Marea Unire din 1918 redă libertatea arinenilor să circule fără oprelişte pe întreg teritoriul comunei, bucurându-se în tihnă de reîntâlnirea cu cei dragi, care timp de un secol şi jumătate puteau fi vizitaţi doar prin punctul de frontieră de la Gura Negrii.
Punte între cele două teritorii, populate de aceiaşi români, însă sub stăpâniri diferite, comuna Dorna-Arini îşi păstrează şi transmite istoria mai mult prin povestirile orale ale veteranilor de război, deoarece actele oficiale sunt aproape inexistente, distruse cu siguranţă în tumultul vremii. ”Pământul” însă n-a uitat nimic. Sutele de metri de tranşee săpate manual de către soldaţi pe dealul Vultur, în partea sudică a râului Bistriţa şi pe dealul Bărnărel, în partea de nord a Bistriţei, rămân mărturii ale vremurilor de încercare, de război, de zbucium, de jertfă, mărturii nescrise, însă care adună istorie.
Istoricul bisericii parohiale
Biserica parohială Dorna Arini a fost zidită în anul 1880, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Ortoanu, fiind amplasată în partea de sud a râului Bistriţa, la vremea respectivă în teritoriul Moldovei. A fost distrusă în timpul marelui război de reîntregire a neamului românesc 1916-1918 şi potrivit inscripţiei de pe placa de marmură de la intrarea în biserică ”rezidită aproape din temelie” între anii 1932-1934 de către Obştea locuitorilor Gura Negrii, Fondul Bisericesc al Bucovinei şi numeroşi credincioşi localnici. În 1934 are loc resfinţirea ei, preot fiind Octav Ionescu. Construcţia s-a realizat din piatră, având planul de navă cu lungimea de 27 metri şi lăţimea de 11 metri. Sculptura a fost executată de Patapie Ciupercovici , iar pictura de Gavril Cacina, fiu al acestor meleaguri.
Înaintemergătorii
În ceea ce priveşte identificarea preoţilor parohi slujitori, singurele acte bisericeşti existente sunt Mitricalele cu cei botezaţi, cununaţi şi înmormântaţi. Aceştia sunt: preotul Gheorghe Ortoanu, care slujeşte de la înfiinţarea parohiei până în 1930; preotul Ioan Ortoanu, care slujeşte din 1930 până în 1933; preotul Ştefan Diaconovici, suplinitor ; preotul Octav Ionescu venit de la parohia Ortoaia în 1933 slujind până în 1952; preotul Nicanor Peţenghea, 1952-1953, venit de la Parohia Mănăstirea Humorului; preotul Gheorghe Bărbuţă, slujitor la parohiile Păltiniş, Coşna, iar apoi din 1954 până în 1985 la Dorna Arini; preotul Dumitru Borgovan din 1985 până în prezent, în 15 august 2013, la sărbătoarea hramului parohiei, alăturându-i-se preotul Iulian Nicolae Borgovan, semnatarul rândurilor de faţă. Dintre cântăreţii de seamă, amintim pe Alexandru Pântea, cu studii muzicale la Academia Teologică din Cernăuţi, şi Cornel Zupu, iar ca epitropi pe Vasile Talpan şi Gheorghe Talpan.
Cimitirele
Parohia Dorna Arini dispune de două cimitire, ambele plasate în curtea bisericii, respectiv la est şi vest de biserică. Cimitirul din partea estică, numit cimitir de onoare, adăposteşte, pe lângă mormintele preoţilor slujitori ai parohiei adormiţi întru Domnul, morminte ale credincioşilor fruntaşi, care pe parcursul vieţii s-au implicat şi au susţinut toate activităţile parohiei.
Activităţi culturale şi filantropice în trecut
În ceea ce priveşte activităţile culturale, desfăşurarea lor a fost îngreunată de contextul istoric (războaie, divizarea comunei în două fronturi, regimul ateu-comunist), însă se mai păstrează vii în amintirea enoriaşilor repetiţiile cu corul parohial desfăşurate în incinta căminului cultural şi conduse de preotul Gheorghe Bărbuţă. Totodată, enoriaşii au participat alături de preotul Dumitru Borgovan la slujbele arhiereşti săvârşite în parohiile vecine, îmbogăţindu-şi orizontul cultural creştin. Relaţia de frăţietate cu parohiile vecine este întreţinută în fiecare post al Paştilor, când săptămânal se oficiază taina Sfântului Maslu prin rotaţie la parohiile din zonă cu participarea preoţilor şi credincioşilor.
În ceea ce priveşte activitatea filantropică, credincioşii parohiei s-au arătat deschişi la suferinţele semenilor, care au fost greu încercaţi de dezastre naturale şi au realizat colecte în bani, alimente şi obiecte, care au fost transportate în locurile necesare. Pe plan local au fost monitorizate persoanele nevoiaşe, care au fost ajutate la nevoie. Nu au fost uitaţi nici credincioşii „în formare”, copiii de la grădiniţele din parohie , care au primit daruri cu ocazia diferitelor serbări.
Profilul actual al parohiei
Activitatea corală a preotului Gheorghe Bărbuţă a fost preluată de cel ce i-a urmat, preotul Dumitru Borgovan, care a reorganizat corul parohial, pregătind şi susţinând concerte în fiecare an atât în biserică, cât şi la căminul cultural din localitate. Acelaşi preot s-a implicat şi în educarea tinerelor generaţii, predând religia la cele patru subunităţi şcolare (Dorna Arini, Cozăneşti, Gura Negrii, Pârâul Arinului) timp de 9 ani. Totodată, se implică în calitate de coordonator în programul “Alege şcoala”.
În plan administrativ, preotul Dumitru Borgovan construieşte casa parohială (1986-1987), prăznicarul (1991-1992), asigurând alimentarea acestora cu apă curentă, iar mai apoi dotându-le cu centrale termice. Între anii 1994-1998 biserica intră în renovare generală: au fost înlocuite tâmplăria, duşumeaua, fiind montate strane noi. A fost renovată catapeteasma, s-au lambrisat o parte din pereţii interiori şi a fost montată centrala termică. Pictura neobizantină în frescă este realizată de pictorul Dan Gogu. Ca lucrări exterioare, bisericii îi este refăcută faţada în ”praf de piatră”, cu picturi exterioare şi acoperişul din tablă zincată. Toate aceste lucrări sunt încununate cu slujba de resfinţire din 19 iulie 1998, oficiată de Înalt Preasfinţitul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor şi Înalt Preasfinţitul Teodosie al Tomisului, când preotul Dumitru primeşte distincţia de iconom stavrofor. În amintirea acestui moment de încununare, în fiecare an creştinii din Dorna Arini poposesc în biserica lor, înveşmântaţi în strai popular de o frumuseţe care rivalizează cu veşmintele preoţeşti, având în coşuri jertfă de pomenire pentru cei adormiţi. După Sfânta Liturghie mulţimea se împrăştie zorită în cimitire şi, în ciuda agitaţiei de moment, fiecare găseşte mormântul unde înaintaşii aşteaptă rugă de mângâiere. E o retrăire a nopţii de Înviere, cu lumini aprinse pe fiecare mormânt şi în fiecare inimă, cei de sub glie şi cei de deasupra vibrând la unison prin prisma unicului sentiment care ”nu cade niciodată”(1. Cor.13,8). Slujba parastasului începe, iar apoi rând pe rând mormintele sunt stropite de către preoţi cu aghiazmă mică. Se împart reciproc daruri de milostenie în memoria celor adormiţi, se stă la sfat, se deapănă amintiri, pentru câteva clipe strămoşii reînvie rememorându-li-se faptele şi vorbele.
În prezent, în cadrul parohiei Dorna Arini funcţionează, începând din octombrie 2013, Liga Tinerilor, înfiinţată şi coordonată de subsemnatul şi presbitera Anamaria. Întâlnirile duminicale cu tinerii conţin cateheze, discuţii pe teme propuse de tineri, învăţarea de cântece religioase, organizarea de concerte de Crăciun. La fiecare final de an şcolar, tinerii sunt răsplătiţi de către parohie printr-un pelerinaj la mănăstirile din ţară. Totodată, absolvent fiind pe lângă studiile teologice şi al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi dirijor secund al Coralei Preoţilor din Bazinul Dornelor, preluând tradiţia muzicală a parohiei, lucrez cu tinerii înzestraţi muzical pentru înfiinţarea unui cor mixt. (Pr. IULIAN NICOLAE BORGOVAN)
Comentarii