Neîncrederea

S-ar zice că şi la noi s-a conturat un grup de consumatori (mai) interesaţi de sănătatea proprie (ori poate că şi de ce este de bon ton; scuze, trendy!), de alimentele şi produsele alimentare tradiţionale, bio, eco. Se ştie (se vede cu ochiul liber sau circulă tot felul de informaţii) că pe tarabe şi rafturi se găseşte o ofertă din ce în ce mai bogată şi diversă (bunăoară, într-o piaţă agroalimentară mai totul ţi se prezintă a fi tradiţional, bio şi eco), că mărfurile respective sunt „mai bune” ca altele şi, din acest motiv, sunt şi merită să fie mai scumpe. De altfel, şi portretul consumatorului s-a conturat în consecinţă: între 30 şi 45 de ani, studiat, cu venituri binişor peste medie. Care-şi permite. Totodată, un astfel de consumator este şi un client mai bun al laboratoarelor medicale, unde se duce periodic să afle cum i se prezintă starea sănătăţii. Dar un astfel de consumator şi client mi-a atras atenţia că piaţa are o lipsă: încă nu au apărut la noi acele laboratoare private, independente, cărora, din când în când, consumatorul interesat să le prezinte spre un control contra cost şi o tomată din piaţă, şi un suc natural din comerţ, şi o cremă organică etc. Fiindcă reclamele sunt briliante, prezentările sunt efectuate cu tot meşteşugul, etichetele sunt adesea luxuriante, dar… riscurile sunt enorme. Iar, de aici, neîncrederea…