Nu eram prea curioşi, poate ceva din noi ne apăra de asemenea oameni. Ei înşişi par a se apăra astăzi de ei, unuia apărându-i de curând numele scris cu prof. în faţă şi nu col., de exemplu.
Examenul de stat la institutul pedagogic seamănă cu un bacalaureat mai… adult. Era un examen scris şi apoi oralul. Nici pomeneală de lucrare care să se constituie într-un examen de diplomă. Un asemenea examen am dat ulterior la Universitatea din Bucureşti, susţinând lucrarea – despre Em. Grigorovitza – în faţa unor nume mari ale literaturii române.
La proba scrisă a examenului de stat îmi amintesc şi acum de un candidat străin. Nu fusese coleg cu noi, promoţia care susţinea acel examen. Era undeva în spatele aulei, mult mai în vârstă decât „moşnegii” anului nostru, mai mari decât cei mai mulţi dintre noi cu maximum zece ani.
Am dorit să-mi confirm amintirea şi mi-am sunat un coleg, astăzi profesor pensionar undeva, în sud. „Cum naiba de l-ai nimerit pe Stan Păţitul? s-a crucit el. Păi ăla lângă mine a stat la examen în bancă, după ce, cu o seară înainte a venit la cămin, dându-se drept unchiul meu, de fapt maiorul cutare de securitate şi m-a avertizat că vine şi el la examen şi stă lângă mine, că aşa i-a spus unul dintre profesorii mei. Nu l-a numit. A doua zi l-a mutat de lângă mine pe un coleg, s-a aşezat de-a dreapta şi mi-a copiat foaie cu foaie ceea ce scriam eu. Fără absolut nicio jenă şi fără fereală! Dar ştii care este culmea-culmilor, nu-ţi mai aminteşti?! El a luat examenul şi eu nu!!! M-am dus a treia zi la Securitate să mă interesez de numele lui. Mi-au zis că nu lucrează la ei cineva cu acel nume, deşi acolo mi-am adus aminte că-l văzusem într-un prezidiu, în aceeaşi aulă, când ne instruiau să nu ascultăm «Europa liberă» şi «Vocea Americii»… Am luat statul abia în iarnă…”
Cineva mi-a explicat mai târziu că acel „camarad” de examen făcuse studiile la fără frecvenţă şi că şi-a dat statul odată cu noi. Şi a obţinut diploma de profesor din prima, nu ca bietul meu coleg…
Comentarii