Motto: Ped poena claudo – lat. „Pedeapsa şchioapă” (vine încet), Horaţiu, Ode
În timp ce pe străzile Chişinăului şi în jurul statuii lui Ştefan cel Mare s-a jucat, sâmbătă, 16 mai a.c., drama Unirii, pe Dâmboviţa, în Trepidava, s-a jucat şi se joacă de mai multe stagiuni, cu un deosebit succes, drama dezbinării. Zic unii că un act al piesei s-a încheiat prin condamnarea lui Dragnea şi ai lui, la un an de închisoare, cu suspendare, în dosarul referendumului, despre care, cea mai mare parte a acestei lumi, cuprinsă de grija altora, a uitat, chiar dacă i se mai servesc pe tavă bucate alterate, pe bază de puci, lovitură de stat, atac la democraţie, la justiţie, la statul de drept… drept.
Pe vremea când cel care întruchipa democraţia şi clocea ouăle justiţiei la Cotroceni, adică după 29 iulie 2012, după demiterea indubitabilă a lui Băsescu, ştiu că am zis ceva care s-a dovedit a fi cât se poate de adevărat: dacă Dragnea nu-i condamnat, referendumul e valid. Invalidarea din 16 mai este asemenea finalului unei comedii cu proşti: 7,4 milioane de votanţi, în care, chipurile, intră 2 milioane de voturi fraudate (aşa spun guriştii lui Băsescu), rămân de proşti, de duşmani ai statului de drept etc. Oare este chiar aşa de greu de descifrat de ce se întâmplă? Nu. Dragnea, cu nişte primari şi preşedinţi de consiliu, sunt condamnaţi – bătaia e mult mai lungă, se urmăreşte, sub oblăduirea externă, lichidarea stângii, asociată, mai este cazul să spunem?, cu stupizenia reacţionară de tipul „duc ţara spre est, spre Rusia şi văleu!, spre China”. Proştilor, China este economic peste tot, şi în S.U.A., şi în Anglia, în Germania şi Franţa.
Spectacolul condamnării (şi nu spun că această condamnare este absolut gratuită şi politică!) are, însă, şi o conotaţie mult mai profundă: s-a urmărit şi s-a reuşit salvarea slugii, spălarea celor zece ani de mandat, de „zoaie” şi „silă” prezidenţială. Sluga şi slugile prea plecate ale Departamentului de Stat al S.U.A. şi ale Consiliului Europei trebuia să fie salvate de zgura trădării şi li s-a pus catifea pe zgardă. Este simptomatic că, în subconştient, Sublima Poartă cheamă la ordin, trimite ceauşul cu năframa neagră şi cu juvăţul şi, e drept, nu-ţi mai strânge, la propriu, juvăţul în jurul gâtului, dar îţi spune că este îngrijorat, nu mai poate de grija ta, să nu greşeşti cu ce ţi-a mai rămas, cu aerul, cu apa, cu sufletul, cu Deveselu la Kogălniceanu, cu Ciucu, cu trimis oameni în Afganistan şi, îndeosebi, slugă, să aperi integritatea teritorială a Ucrainei.
Acum, poate înţeleg şi proştii de ce a spus Ştefan Andrei (STTL!), întrebat fiind de un ziarist, că n-ar vrea să fie ministru de externe într-o Românie lipsită de independenţă şi suveranitate. Vă amintiţi? L-am rugat imperativ pe Ponta şi pe Iohannis să restabilească suveranitatea statului român asupra ţinuturilor secuizate. Nu vor, nu pot ori li s-a spus să nu se atingă de ungurii de gradul doi? Sărmanii moldoveni de dincolo de Prut! Ei s-au dus încrezători la ambasadele celor mari şi pe la Ambasada României. Cum să te ajute cei care te-au vândut? Cum să crezi (numai trădătorii pot crede) în ce spun ultrademocraţii cei care mănâncă din palma lui Dumnezeu, care apără împărţirea Europei după voinţa lui Hitler şi Stalin? Iacă, eşti chemat la ordin de ambasadorii ţărilor care-ţi vor binele. Tot este bine: nu mai eşti chemat la ambasadă, vine ambasada la tine, de îngrijorare, de teamă să nu greşeşti drumul globalizării şi dizolvării în Europa.
Vedeţi că şi momentul sentinţei lui Dragnea a fost ales cu grijă? Cei de stânga trebuie să-şi dea pe seamă că în mai liliacul şi rozele înfloresc pentru alţii, privighetorile cântă doar pentru alţii şi, la toată urma, ce-ţi mai trebuie din moment ce ţi s-a dat ce-ai pierdut: 10 mai! Vinovat că a vrut să scape de podoabă „cu un ceas mai devreme”, Dragnea şi-a dat demisia de la Ministerul Dezvoltării şi s-a autosupendat din funcţia de al doilea om în P.S.D., deşi se zice că organizaţiile judeţene şi locale n-ar fi de acord. Vom afla săptămâna asta!
Vă reamintesc că atunci când a avut loc referendumul de demitere, PSD-ul era într-un organism politic numit USL, adică era mână-n mână cu liberalii lui Crin Antonescu. Numai că acum liberalii au un fel de jenă în a recunoaşte că au votat demiterea lui Băsescu şi, cum sunt învăţaţi să navigheze în zig-zag, s-ar arunca în barca din dreapta la cârma căreia vrea să fie tocmai demisul. Alina Gorghiu, scuturându-se de zgura roşie, zice că ea nici n-a votat, era luată de val, îşi vindeca sufletul „Cu durerile iubirii, întâlnindu-se cu nepotul Ghizelei, bunicuţa cu băsmăluţă roşie”. Amintiţi-vă de „Vulpea liberală!”: „Adio, sunt bolnavă, m-am înecat c-un os”. Cu ciolanul PDL, care nu vrea să se dizolve în zeama liberală!
Comentarii