Cea mai veche dintre bisericile comunei Zvoriştea, cea din satul Dealu, dar având arondate şi satele Buda şi, până de curând şi jumătate din satul Stânca, se înalţă în 1772. Clădirea actuală este cea de-a treia de-a lungul timpului, temelia ei punându-se, alături de cea precedentă, reamplasată în vechiul cimitir al satului, după ce prima biserică avusese de suferit de pe urma unor puternice inundaţii determinate de râul Siret şi de pârâul Leahului.
Înălţarea primei biserici se făcea la vremea în care austriecii se pregăteau să ocupe Bucovina, cordonul punându-se prin pădurile de pe culmea dealurilor dinspre apusul satului. Prin Barănci se ajungea la „Stejarii lui Franz Iosif”, ce despărţeau satul de Călineştii Bucovinei. Bisericile sunt notate şi în harta Bucovinei întocmită de topografii armatei habsburgice încă dinaintea ocupării părţii de Ţară de Sus rămase imperiului după 1775.
De la a doua biserică, din lemn, a rămas doar altarul, existent şi astăzi în curtea bisericii, protejat de o construcţie de lemn. La 1880, sub primarul Sava Iliescu, se cheltuiesc 1700 lei pentru pardoseli şi înveliri pe dinafară cu scânduri a bisericii.
Va trebui să vină preot în sat Vasile Liciu (1928-1930), fost preot militar, decorat pentru ce făcuse pe front, pentru a se iniţia ridicarea unei biserici noi, din piatră. Preotul se căsătoreşte cu una dintre cele cinci fete ale primarului Sava Iliescu – Sofia. Leocadia se va căsători la Zamostera cu un boiernaş, Mariţa se va căsători cu preotul Vasile Măcărescu, care a slujit la Zvoriştea, Olga, cu învăţătorul Dumitru Teodorescu, iar Olimpia cu tâmplarul Vasile Drancă. Preotul Vasile Liciu a început să adune materiale şi bani pentru noua construcţie. N-a apucat însă să pună bine temelia bisericii, căci Dumnezeu l-a luat să ctitorească şi în împărăţia Lui, murind la 11 mai 1930. Numele lui este pomenit în actul de ctitorie a bisericii, primul între ctitori: „Pr. Vasile Liciu fost paroh înaintea Pr. Teodoru şi primul care a început a strânge material pentru biserică, dar moartea l-a răpit prea de timpuriu în luna mai 1930” (prof. Alexandru Dascălu, „Biserica ortodoxă «Sf. Voievozi» din satul Dealu, comuna Zvoriştea”, decembrie 2008, p. 12).
Bătrânii comentau după moartea sa că ar fi trebuit să sacrifice „măcar un pui de găină” pe care să-l pună la temelia bisericii, poate nu se întâmpla ca însuşi părintele să-şi zidească viaţa în această temelie.
În conştiinţa familiei a rămas şi faptul că Sofia Liciu a consimţi, la înmormântarea în veşminte preoţeşti a părintelui, să nu se mai recăsătorească. Se spune că a fost ulterior peţită de un pretendent, care însă a murit şi el de tânăr. Temându-se de blestemul soţului dumisale mort, presbitera l-a refuzat categoric pe al treilea pretendent, rămânând până la sfârşitul său cu convingerea că i-a salvat aceluia viaţa.
A murit văduvă, la Hânţeşti, în 1990.
A blestem răsuna şi interdicţia lăsată cu limbă de moarte de a nu-i fi clintite osemintele din mormântul amplasat în curtea bisericii. Povesteşte părintele Ioan Grădinaru, parohul dinaintea noastră al bisericii, astăzi pensionar, că spre sfârşitul păstoririi sale s-au prezentat doi preoţi de la Dorohoi, unul recomandându-se nepot al părintelui Liciu, care şi-au exprimat dorinţa de a-l deshuma pentru a-l duce în cripta familiei. Au fost cercetate rudele în viaţă ale Sofiei Liciu, care i-au spus părintelui Grădinaru că ei ştiu că părintele Liciu şi-ar fi exprimat dorinţa de a nu-i fi clintite osemintele. Cei doi preoţi au renunţat atunci să-şi mai ducă la bun sfârşit gândul.
La cei 85 de ani care se împlinesc astăzi de la moartea acestui vrednic slujitor al lui Dumnezeu şi al satului Dealu, îl rugăm pe Cel de Sus să-i odihnească în continuare în linişte oasele.
Pr. CONSTANTIN CÎRLAN,
Parohia Dealu – Zvoriştea
Comentarii