De citit

Ieri, de Ziua cărţii, am căutat informaţii cât mai proaspete despre pofta de carte a europenilor şi românilor. Cele mai noi şi concludente (aşadar, le-am evitat pe cele ale editurilor, cu interese specifice, lesne de priceput) ar fi din 2013. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, cei mai mari cititori s-ar găsi în Islanda (şi, în general, în ţările nordice, unde peste 80% dintre locuitori declarau că vor fi citit cel puţin o carte pe an). La nivel de continent, reieşea că dintre „formele de activitate culturală” lectura se poziţiona pe locul 2 (ghici după ce?; după tv!; însă cercetări foarte recente arată că la câteva grupe de vârstă internetul a depăşit deja televiziunea). Iar românii se situau în zona de subsol a clasamentului, cu doar 51% de cititori de o carte pe an (cel puţin), dar, surpriză?, stând mult mai bine ca alţii în calitate de vizitatori ai bibliotecilor publice. De înţeles ar fi fost că cel puţin anumite categorii de persoane erau interesate de a citi, a se instrui, însă obiectul carte e cam din categoria celor de lux pentru ele, aşa încât biblioteca publică devenea salvatoare. Informaţiile cercetării CE erau similare celor rezultate dintr-o investigaţie a Institutului Român de Studii Sociale, potrivit căreia 50% dintre români nu citiseră nicio carte în anul anterior, în această situaţie găsindu-se o treime dintre românii cu vârste între 18 şi 30 de ani. La polul opus se aflau 15% dintre români, ei declarând cel puţin 5 cărţi citite într-un an. De atunci se va fi schimbat situaţia? Şi în ce sens?…