Mănăstirea Cămârzani, ctitorie îndeosebi a obştii maicilor vieţuitoare

Situată la câţiva kilometri de oraşul Fălticeni, spre Roman, aproape de hotarele a trei judeţe, Suceava, Iaşi şi Neamţ, Mănăstirea Cămârzani este una dintre mănăstirile noi din Ţara de Sus. Astăzi, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ea îşi serbează hramul bisericii vechi.

Biserica veche şi ctitorii ei

Această veche biserică a fost ctitorită de evlavioşii boieri Morţun, care stăpâneau, la jumătatea secolului al XIX-lea, satul Cămârzani şi au ridicat pe pământul moşiei o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Ctitorul principal, boierul Emanoil Morţun era mare iubitor al mucenicilor, aşa cum se vede şi din faptul că, în catapeteasma bisericii, de o parte şi de alta a Icoanelor Împărăteşti, a poruncit să fie pictaţi sfinţi mucenici. Între toţi străluceşte, ca un „soare al mucenicilor”, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Ceea ce a impresionat în mod deosebit în viaţa acestui boier – fost avocat la Fălticeni şi prefect al judeţului Suceava – era evlavia şi credinţa sa puternică în Dumnezeu. De altfel, întreaga familie era iubitoare de Dumnezeu şi de Biserică. Bunica boierului, spre sfârşitul vieţii, s-a retras la Mănăstirea Agapia, unde s-a călugărit sub numele de schimonahia Sofia, iar mama sa, cu numele Zoiţa, din conştiinţa misiunii sale de mamă creştină, a dat naştere la nu mai puţin de optsprezece copii.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a ocrotit biserica sa şi a făcut să rodească peste ani această jertfă a primilor ctitori de la Cămârzani.

  

Schit de călugări

După moartea boierului Emanoil Morţun, la 21 noiembrie 1898, biserica Sfântul Gheorghe a devenit biserică parohială. În 1938, conacul a fost desfiinţat, biserica rămânând singuratică în câmpul dintre sate. În pofida vremurilor tulburi ale istoriei acestor locuri, biserica nu va rămâne însă părăsită. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a rânduit ca prin strădaniile părintelui paroh Gheorghe Baltag, biserica să fie transformată în 1948 în schit de călugări, aparţinând, din punct de vedere administrativ, pe rând, de cele trei mari mănăstiri apropiate: Neamţ, Slatina şi Râşca.

Considerăm ca pe o deosebită binecuvântare faptul că, în perioada când Schitul Cămârzani a fost luat sub oblăduirea Mănăstirii Slatina, stareţ al mănăstirii era părintele Cleopa Ilie. Schitul Cămârzani a funcţionat şi după Decretul 410/1959, deşi totdeauna cu un număr redus de vieţuitori. Dumnezeu nu a îngăduit ca altarul Sfântului Gheorghe să rămână vreodată pustiu.

Din schit de călugări, mănăstire de maici

În 1992, Preasfinţitul Gherasim Putneanul, vrednicul de pomenire arhiereu vicar al Sucevei şi Rădăuţilor, a primit îndemn de la Dumnezeu să prefacă acest sfânt locaş în mănăstire. Nimeni nu ar fi putut crede că această modestă ctitorie boierească, după mai bine de un secol de petrecere smerită şi singuratică, îşi va încununa răbdarea rodind în mănăstire. Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, vor fi aduse aici 12 maici de la Mănăstirea Teodoreni de la Suceava.

Din 1999, la conducerea Mănăstirii Cămâr-zani va fi numită Maica Stareţă Stavrofora Maria Deac, iar ca duhovnic al mănăstirii va fi rânduit Părintele Ignatie Radu de la Mănăstirea Putna.

  

Noua biserică şi principal ctitor al ansamblului monahal – obştea maicilor

În anul 2000, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, se va pune piatra de temelie a noii biserici de către PS Gherasim Putneanul, pentru ca, după patru ani, să aibă loc sfinţirea. Noua biserică va fi închinată Maicii Domnului, având hramul Naşterea Maicii Domnului.

În acest timp şi în anii următori, cu harul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Maicii Domnului şi cu ajutorul Sfântului Gheorghe vor fi ridicate pe rând cele două corpuri de chilii, trapezele, lumânărarul, agheazmatarul şi clopotniţa. De asemenea, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, este în curs de finalizare un cămin de bătrâne.

Pe lângă slujirea în biserică, maicile îşi desfăşoară activitatea în atelierele de pictură, sculptură şi croitorie, în atelierul de lumânări, dar şi pe câmp, în gospodărie, în bucătărie sau slujind pelerinilor.

În atelierele de pictură şi sculptură maicile au realizat catapeteasma care înfrumuseţează interiorul bisericii mari. În prezent maicile lucrează la pictarea acestei biserici, în tehnica al secco.

În biserica mare se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-a zidit mănăstirea, atât pe plan material cât mai ales spiritual.

Tipografia

În ultimul timp, în mănăstire funcţionează tipografia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, unde maicile tipăresc cărţi şi broşuri cu conţinut religios şi istoric, care apoi sunt distribuite gratuit credincioşilor.

Mănăstirea are şi un muzeu înfiinţat la iniţiativa PS Gherasim Putneanul, fiu al satului Cămârzani, iubitor al tradiţiilor străbune şi al întregii culturi a strămoşilor noştri. Muzeul deţine, pe lângă obiecte istorice şi de cult, şi piese cu caracter etnografic.

Ctitorii actualului ansamblu mănăstiresc, care au contribuit la săvârşirea lucrărilor sunt fiii duhovniceşti ai mănăstirii. Ei au dăruit, după puterea fiecăruia, aşa cum au înţeles şi au simţit, jertfa lor materială, pentru zidirea mănăstirii. Însă ctitorul principal rămâne obştea maicilor care prin osteneală şi împlinirea datoriilor călugăreşti au dat chip şi frumuseţe mănăstirii.

De altfel dragostea, jertfa şi rugăciunea împletesc calea spre care ne îndrumă – prin pilda vieţii sale – şi ocrotitorul mănăstirii noastre pe care astăzi îl sărbătorim.

Fie ca Bunul Dumnezeu, prin rugăciunile şi mijlocirile sale, să ne ajute să ne împlinim datoria în această sfântă chemare şi slujire, urmând pildei sfinţilor monahi ce s-au nevoit în toate lavrele noastre monahale.

(Obştea Mănăstirii Cămârzani)