La bogata bibliografie dedicată oraşului Fălticeni, recent s-a adăugat o lucrare de excepţie intitulată Dicţionar al personalităţilor fălticenene (Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2015, 790 pag.) semnată de distinsul şi apreciatul om de cultură Dl. Eugen Dimitriu. Că s-a scris mult până acum pe această temă nu-i de mirare din moment ce aici şi-au desfăşurat activitatea mulţi dintre oamenii de seamă ai culturii române, încât „Fabuloasa zestre spirituală l-a aşezat (oraşul – n. n.) pe locul trei la nivel de ţară, după Bucureşti şi Iaşi, iar ca număr de scriitori din acelaşi loc – ne spune Vasile Lovinescu –, suntem primii”. În legătură cu aceeaşi problemă, un alt cărturar considera că „cine vrea să treacă în revistă creaţia literară a urbei trebuie să evoce o jumătate din scriitorimea ţării ca să reuşească în iniţiativa sa” (pag. 9).
Dar bibliografia Fălticenilor nu este alcătuită numai din lucrări de literatură. După cum se poate vedea, tematica lor este mult mai variată. Printre autori se află: Artur Gorovei – Folticeni, 1938, Vasile Costăchescu – Istoria oraşului Fălticeni, 1941, Alexandru E. Bratu – Trandafiri suceveni, 1973, Geo Nichita – Însemnări fălticenene, 1997, Grigore Ilisei – Fălticeni (album), 2003, Aurel-George Stino – Fălticeneni care au fost. Amintiri, evocări, însemnări, 2004, Vasile Nistoreasa – Fălticeni. Repere în timp, 2007, Arhim. Timotei Aioanei – Aduceri aminte despre oameni şi locuri din ţinutul Fălticenilor, 2009, Mioara Gafencu – Rememorări luminoase, 2010, Cătălin Ciolca – Cartea Fălticenilor de la A la Z, ed. a II-a, 2010, Lelia Nicolescu – Beldicenii, 2010, Constantin Târziu – Oameni de seamă din Horodnicenii Sucevei, 2011, Vasile Gh. Popa – Oameni şi locuri din Fălticeni, 2013. La toate acestea, trebuie adăugate studiile monografice dedicate unor localităţi şi unităţi de învăţământ din zonă, precum şi lucrările de specialitate apărute în alte părţi ale ţării, lucrări în care sunt prezentate şi unele personalităţi din această parte de ţară: Enciclopedia Bucovinei (vol. I-II) de Emil Satco (la întocmirea căreia Dl. Eugen Dimitriu a fost unul din colaboratorii principali), Enciclopedia istoriografiei româneşti de Ştefan Ştefănescu, Enciclopedia Cugetarea de Lucian Predescu, Dicţionarul scriitorilor români de Ioan Moldovan. Există deci o bogată sursă de informaţii pe această temă.
De-a lungul rodnicei sale activităţi pe tărâm cultural, încă din perioada când lucra la Fălticeni, Dl. Eugen Dimitriu a adunat la rându-i un impresionant volum de informaţii, multe inedite, în legătură cu viaţa culturală din oraşul de pe Şomuz şi din împrejurimi. „Informaţiile pe care le aduc depăşesc – cred – ce s-a scris despre Fălticeni în anii noştri. Am cunoscut pe cei mai vârstnici locuitori ai urbei, depozitari ai unor date care s-ar fi pierdut dacă nu-i abordam, aşa cum m-au sfătuit – spre norocul meu – foştii dascăli. M-am aplecat asupra caselor şi locurilor memoriale. Am cutreierat luni şi ani la rând străzile, am cercetat cu atenţie cimitirile…” (p. 10). În plus, s-a deplasat în mai multe localităţi din ţară unde se stabiliseră cei despre care intenţiona să scrie sau urmaşii acestora. „De la numeroasele familii vizitate am cules ceea ce nici nu visam” (p. 11), mărturiseşte autorul. A utilizat apoi corespondenţa. A expediat un mare, foarte mare număr de scrisori, inclusiv în străinătate, răspunsurile constituind o altă sursă de informaţii inedite, pe care le-a păstrat ani la rând cu sfinţenie şi le-a pus la îndemâna celor interesaţi apoi în volumele Corespondenţă fălticeneană, vol. I-II, Ed. PIM, Iaşi, 2013, 1064 pag. şi Scrisori bucovinene, Tip. ROF, Suceava, 2014, 590 pag.
Dispunând deci de un asemenea impresionant bagaj de informaţii, Dl. Eugen Dimitriu a publicat ulterior mai multe lucrări de o deosebită valoare documentară: Lovineştii, 2001, Oraşul muzelor. Case şi locuri memoriale la Fălticeni, 2002, Cazabanii. O cronică de familie, 2004, Un album al viselor frumoase, 2009, Lumini fălticenene (vol. I-II), 2010 şi Virgil Tempeanu. Viaţa şi opera, vol. I-II, 2012 (aceasta împreună cu Vasile G. Popa).
Ce aduce nou Dl. Eugen Dimitriu în Dicţionarul personalităţilor fălticenene? Mai întâi, aria geografică pe care a cercetat-o. Ca rezultat al imensei şi îndelungatei sale munci de documentare în acest domeniu, pentru întâia dată sunt prezentate într-o astfel de lucrare personalităţile din întreg fostul judeţ Baia (cu capitala la Fălticeni), judeţ care se întindea de la Broşteni până mai jos de Paşcani, la Ruginoasa. De aici a selectat peste 700 de nume care, a considerat autorul, merită cu adevărat să rămână în memoria neamului. Pentru fiecare în parte a rezervat un text suficient din care cititorul să-şi contureze o imagine clară despre persoana respectivă. De adăugat că mulţi dintre aceştia au fost menţionaţi pentru prima dată într-o astfel de lucrare, ei fiind descoperiţi ca urmare a cercetărilor întreprinse de Dl. Eugen Dimitriu.
În al doilea rând, în categoria personalităţilor au fost incluse, pe lângă numele sonore din domeniul culturii, ştiinţei, artei etc., nume ale unor oameni care, deşi fără funcţii foarte înalte, prin ceea ce au realizat în viaţă au lăsat ceva durabil în urma lor în semn de dragoste faţă de neamul din care fac parte. E vorba de preoţi, învăţători sau profesori care, pe lângă obligaţiile de serviciu împlinite cu pricepere şi dăruire (precum Mihai Busuioc alias Domnu’ Trandafir din Paşcani), au întreprins cercetări şi au scris lucrări de evocare a unor oameni ai şcolii (de ex., înv. Al. E. Bratu din Lespezi – Trandafiri suceveni) sau monografii ale localităţilor respective (de ex., înv. Vasile Costăchescu şi preot Vasile Pleşoianu – Istoria comunei Pleşeşti şi a Bisericii sale parohiale „Cuvioasa Paraschiva”), veritabile puncte de reper în domeniu, a căror valoare documentară creşte o dată cu trecerea timpului, alţii au cules şi au publicat folclor, au colaborat la diverse ziare şi reviste din acea perioadă, au contribuit la animarea vieţii culturale a satelor respective prin acţiuni specifice etc. Şi nu-i deloc puţin lucru dacă avem în vedere contextul social în care au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea oamenii aceştia, sursele de documentare sau posibilităţile tehnice de care dispuneau etc. Fără îndoială, meritau consemnaţi în dicţionar, deoarece, prin activitatea specifică pe care au desfăşurat-o (şi alţii încă o desfăşoară), oamenii aceştia, ca şi omologii lor din ţară, au contribuit şi contribuie în continuare la răsădirea credinţei ortodoxe în inima şi conştiinţa tinerelor generaţii, la educaţia lor morală, la răspândirea ştiinţei de carte etc. Numai astfel biserica şi şcoala au ridicat de-a lungul timpului nivelul cultural şi material al neamului nostru.
Să mai adăugăm apoi că printre cei prezentaţi în dicţionar se află şi oameni de diverse profesii care, în timpul războaielor abătute asupra neamului nostru (şi nu au fost puţine), şi-au dat viaţa pentru apărarea ţării, înscriindu-şi pentru veşnicie numele în rândul eroilor.
Fără îndoială, în rândurile de faţă, puteau fi amintite şi alte categorii de oameni la care Dl. Eugen Dimitriu a făcut referiri justificate şi convingătoare în această lucrarea a sa. Parcurgând paginile ei, cititorul va avea satisfacţia să descopere astfel de nume care, prin ceea ce au înfăptuit în timpul vieţii, merită într-adevăr să rămână în memoria noastră şi a celor ce vor veni după noi. Va citi cu interes şi cu plăcere paginile acestui impresionant volum şi pentru limbajul ales de autor (ca de altfel în toate celelalte lucrări ale sale), modul în care e prezentat fiecare „personaj”, acurateţea stilului, încât îşi va putea face o părere corectă despre viaţa cultural-artistică din această parte de ţară. Ca urmare, apariţia Dicţionarului personalităţilor fălticenene poate fi considerată ca un veritabil eveniment editorial.
Comentarii