Liviu Clement
Gheorghe Dolinski se află azi în „Crai nou”, (şi) pe prima pagină, nu ca semnatar, cum ne-am obişnuit să-l întâlnim adesea, ci ca personaj şi subiect. Aniversarea zilei de naştere (ne) prilejuieşte un fel de lapidar bilanţ şi (doar) schiţa unui profil de bucovinean, de profesor, de implicat activist cultural, de filatelist, de iscoditor călător, de om al satului, iar din aceste ipostaze, nu în cele din urmă, de vechi şi harnic (dintre cei mai harnici, poate chiar cel mai harnic, dacă ar fi să-l măsurăm în ani, ediţii, titluri, centimetri pătraţi de text, număr de fotografii etc.) colaborator voluntar (dar şi solicitat, atunci când subiectele l-au impus) al cotidianului „Crai nou”. Aşadar publicistul Gheorghe Dolinski v-a adus sub ochi relatări (mai ales) din spaţiile educaţiei, evenimentului cultural, satului, de asemenea portrete, interviuri, chiar anchete. Texte pe care, în timp, le-am citit şi le-aţi citit căpătând contururi şi trăsături de conţinut devenite „marcă proprie”. Bunăoară, dincolo de genuri şi specii, aspecte auctoriale specifice îi sunt colocvialitatea (îi convoacă mereu fie pe actanţi, fie pe cititori) şi sentimentul (încântarea nedisimulată, duioşia – mai ales când este vorba de copii). Se mai poate reţine şi informaţia că prof. Gheorghe Dolinski scrie din locul în care şi-a zămislit cronica Toader Hrib; cel pe care, de altfel, de-a lungul timpului, l-a şi evocat, nu o dată, cu grijă pentru mesajul său particular şi memoria sa. Fără să fie categoric evident, probabil că profilul autorului Gheorghe Dolinski va fi purtând semne ale unei contaminări dinspre cel care a fost, în timpul său, cronicarul de la Arbore. Dar cel care a fost a fost, iar cel despre care vorbim este un cu totul altul: profesorul şi cronicarul cult de la Arbore!
Comentarii