Motto: „Auri sacra fames!”
(lat. Blestemata foame de avere!)
Vergiliu, „Eneida”
Niciun cutremur cu magnitudinea peste 7 (ferească Dumnezeu!) n-ar fi zgâlţâit România aşa de rău şi de tare ca săltarea Nuţicăi din faţa reşedinţei ei princiare de către ofiţerii DNA care abia atunci au simţit greutatea personajului, garnisit cu sute de mii de euro de la talpă până-n creştet. Nu ştiu dacă fosta şefă a baremului lui Băsescu se aştepta să fie „ridicată”, credea că scapă în baza unui principiu al celor care se insinuează până la vârful puterii: „nihil sine bafta, magna cum propteaua” (nimic fără baftă, totul cu proptea!). Poate că ar fi suportat mai uşor discuţia cu procurorii dacă n-ar fi ştiut că în vârful DNA este o femeie pentru care a mărturisit, fără să fie trasă de limbă, după ce a scăpat de înghesuiala întrebărilor incomode, că a făcut lobby la Ponta, pusă la înaintare de Băsescu, ca s-o propună pe Codruţa Kovesi procuror-şef la DNA. Ei, acum trebuie să vă imaginaţi că „mişcările” i-au fost limitate; cum să-ţi dai ochii peste cap şi să-ţi bâţâi fundu’ în faţa Codruţei, procuror-şef? Eu îmi imaginez ce scărmăneală ar fi putut fi între acestea două şi cum ar fi încercat Nuţi s-o apuce de păr pe baschetbalistă, fără şansă însă, înălţimea sa, şi fizică, şi de funcţie, o fac aproape invulnerabilă, Nuţica încasând papara.
Ar trebui să ne întrebăm cum a ajuns fosta Cocoşică la rangul de puşcăriabila Măriei-Sale? Părea că toate îi merg după plac, niciun obstacol nu-i stătea în cale, ea făcea cărţile şi primea totdeauna toţi aşii, era şefă de partid şi candidată la preşedinţie, era întruchiparea bunătăţii, cinstei, onoarei, sortită gloriei eterne, era speranţa României, a statului de drept şi, bineînţeles, a lui Băsescu. Infractoarea din Băicoi n-ar fi depăşit, în ierarhia de partid şi de stat, un stadiu acceptabil dacă o bună parte din societatea masculină n-ar fi stabilit un raport anapoda între cap şi fund, determinând-o să-şi pună sub pernă, pentru un somn cu vise erotice, fundu’ petentei. Cu această parte a corpului, Nuţica a făcut avere, a primit părţi din şpăgile osânditului Cocoş şi ale altor osândiţi, dar dimensiunile averii fostei candidate la jilţul domnesc al Cotrocenilor n-ar fi fost atât de mari dacă n-ar fi fost protejată timp de zece ani şi băgată în faţă, pe gâtul naţiei, de Traian Băsescu. Dacă ar fi rămas cu ce câştiga ea, din munca sau muncile prestate cu capul, banii nu i-ar fi ajuns nici de şmacuri; dar cum „obrazul subţire cu cheltuială se ţine”, nu a ezitat să cotrobăiască prin banii ministerului de făcut gondole şi de tăiat frunze la câinii comunitari, ba, şi-a înzestrat şi apropiaţii cu banii „becherului”.
Ce n-au ştiut adulatorii (Pinalti e unul dintre proşti)? Că nu poţi face dintr-un fund de muieruşcă far călăuzitor. În primul rând, trebuia ştiut că acest far nu avea lumină proprie şi, cum „Soarele meu” a intrat în stadiul de supernovă, pregătindu-se să devină o gaură neagră, nu era greu de prevăzut că „farul” va deveni o paragină. Ca să îndulcesc pilula amară pentru cei cărora li se scurgeau balele când vedeau „minunea blondă”, le spun că acel fund avea şi cap, dar nu suficient să se menţină pe linia de plutire după ce fostul preşedinte a început a fi bunic cu ifose, hărţuit de cei cărora le-a făcut mereu rău. Încercarea Nuţicăi de a se da bine pe lângă noul locatar de la Cotroceni sub masca participării partidului PMP la consultări, n-a avut nicio trecere în faţa Neamţului. Neputând intra în cărţi, prinsă ca piţigoiul în lanţ, cu poza răvăşită, cu toate televiziunile pe urmele ei, dar cu tupeu, a trecut la atac, dezvăluind situaţii şi nume, dedesubturile şpăgilor, mărimea sumelor ameţitoare pentru imensa majoritate a muritorilor, toate menite să abată atenţia de la ilustra ei persoană care, la fel cu alţii prinşi în mrejele justiţiei, spun că li s-a făcut dosar politic. Vă amintiţi de unii monarhi din sud-estul Asiei care la moarte erau însoţiţi de toată suita, tot haremul, pe rug, ca să nu se plictisească pe lumea cealaltă? Dar şi Hitler voia ca odată cu el să piară toată Germania şi toţi germanii, aşa că plecarea spre pârnaie a Nuţicăi trebuie să tragă după ea cât mai mulţi infractori!
Ce vom face noi, păcătoşii, într-o lume fără Băsescu şi, iată, rămânem şi fără Nuţica? Ce ne-a fost dat să trăim! Ce ne facem fără statul de drept, a cărui funcţionare, în subteran, a fost dată în vileag de cea care a fost strânsă binişor cu uşa? Oare nu cumva avem prea multe organe şi organisme care ne asigură democraţia? Domnule Iohannis, într-o Românie a lucrului bine făcut, n-ar trebui să tăiaţi tentaculele acestui aparat de represiune monstruos, pentru că nu întotdeauna ce-i mult şi mare este şi eficient? Să avem permanent în vedere că doar acordul tacit al organelor puse să vegheze buna funcţionare a statului (SRI, Justiţie, Poliţie), dublat de ineficienţa Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei, au condus la distrugere, hoţie şi corupţie generalizată. S-a format deja un ghem de interese între toate categoriile de infractori, un nod gordian al hoţiei (Nuţica e o fărâmă din acest conglomerat) care trebuie, urmând exemplul lui Alexandru cel Mare, tăiat cu sabia, dintr-o lovitură. Vor fi fiind şi nevinovaţi în acest ghem? Desigur, totdeauna au fost, dar ne vom cere scuze pentru greşeala de a-i fi reprimat.
Comentarii