Dumitru TEODORESCU
Au fost ceva scandaluri, altele mocnesc, cu tentativele de a se ridica vile cât mai aproape de Mănăstirea Dragomirna. De vreo patru ani stăreţia se zbate să obţină planurile de urbanism – general şi zonal, care ar statua ceea ce prevede legea: zona de protecţie a monumentului. Numai că forţe obscure se împotrivesc elaborării celor două planuri, pentru că a construi în zona de protecţie „cu forţa”, cum s-a întâmplat deja, ar putea fi de data aceasta mai simplu de sancţionat, de prevenit.
Monahiile nu au ieşit cu suliţe şi arcuri să-şi apere fâşia de protecţie, după cum nu i-au primit nici pe inspectorii în construcţii sau pe cei de la ISU cu asemenea demonstraţie de forţă (că tot vorbim de forţă…). Învăţate cu ascultarea, ele au deschis porţile controlorilor, lăsându-i să verifice ce au de verificat şi lăsându-se apoi învăţate pentru a preveni, ferească Dumnezeu, vreun foc amarnic precum cel care a distrus clădirea Seminarului Teologic sucevean. Este aproape hazliu să vezi măicuţele mânuind furtunurile şi tulumbele sub îndrumarea pompierilor profesionişti. La sfârşitul anului trecut a fost definitivat planul general de protecţie a mănăstirii-cetăţi şi a clădirilor anexe împotriva focului, în tot cursul anului trecut ISU descinzând de câteva ori în controale la mănăstire. Fiecare maică îşi notează învăţăturile primite de la cei care controlează, iar bianual de la trapeză sunt citite instrucţiuni specifice, astfel ca starea de pericol creată de foc să rămână constant preocupantă pentru fiecare vieţuitoare a mănăstirii. Căci nu-i deloc simplu să pierzi totul, iar pentru călugăr aceasta este cea mai cruntă încercare – a pierde totul, prin foc.
ÎPS Pimen a fost acuzat că a interzis controalele organelor competente în locaşurile bisericeşti din eparhie. Poartă în poartă cu mănăstirea, cel ce l-a acuzat ar putea trece pragul acesteia să afle de la sursă care este adevărul. Că altfel, chiar fost şef peste un lot de controlori, pare a dovedi că trăieşte într-o lume paralelă.
Comentarii