Momente importante din viaţa lui Mihai Eminescu petrecute în Bucovina

eminescu-1402589368753cc224Născut la 15 ianuarie 1850, cu amintiri din copilăria petrecută pe aceste meleaguri, cu primele clase urmate cu învăţătorul Ioan Litviniuc şi apoi cu profesorii Aron Pumnul, I.G. Sbiera sau Ernst Neubauer, cu mulţi colegi din Bucovina la Viena, cu pregătirea şi organizarea Serbării de la Putna din anul 1871 şi traducerea primului volum al „Fragmentelor de istorie a românilor” de Eudoxiu Hurmuzachi, Mihai Eminescu a fost îndreptăţit să evoce şi să analizeze viaţa cultural-spirituală a acestui străvechi pământ românesc din perioada dominaţiei austro-ungare. După cum se cunoaşte, debutul literar l-a realizat la Cernăuţi, atunci când profesorul său Aron Pumnul a trecut la cele veşnice. Poezia de debut se numeşte „La moartea lui Aron Pumnul”: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;/ Acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină/ Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,/ Se stinse-o dalbă stea!”…

Coleg de clasă şi, apoi, de universitate cu Mihai Eminescu, Ştefanelli a publicat în 1914 un volum de amintiri despre poetul naţional cu titlul „Amintiri despre Eminescu”, carte în care sunt redate informaţii importante despre conduita lui Eminescu, despre lecturile preferate, despre preocupările cele mai frecvente ale personalităţii eminesciene în devenire. Mai jos redăm câteva fragmente semnificative, în opinia noastră, din cartea „Amintiri despre Eminescu”.

„Eminescu dacă-i era cuiva prieten, ţinea la dânsul cu toată sinceritatea ce-l caracteriza şi care era una din cele mai frumoase virtuţi ale lui. Dar fiind şi foarte modest şi puţin comunicativ, îţi făcea impresia că-şi impune oareşicari rezerve faţă de unul sau altul din prieteni. Numai dacă era cu cineva foarte intim, îşi permitea câte o glumă nevinovată, precum a făcut-o odată cu mine, când mi-a vândut pantalonii, fapt de care a râs el încă multă vreme.” (pag. 94)

„Dacă-i lipsea vreo expresie potrivită sau vreo frază frumoasă, el nu se împiedica de lipsa ei de la scris, ci lăsa un loc gol şi trecea mai departe. Când era lucrarea gata, atunci o cetea de mai multe ori şi acuma începea să corigeze, să netezească, să adauge şi să cizeleze cele ce scrisese, până ce lucrarea căpăta forma frumoasă şi expresia conciză, ce o admirăm în scrierile sale. Cine a avut în mână vreun manuscript al lui Eminescu a văzut câte corecturi cuprindea, câte fraze sunt schimbate şi câte cuvinte şterse şi înlocuite prin altele mai potrivite (…). O particularitate a lui Eminescu era că nu spunea nimănui ce scrie, şi dacă scrisese ceva nu arăta nici colegilor săi din cameră ce a scris, ci încuia manuscriptul.” (pag. 97)

„Dar dacă erau o samă de obiecte la care trebuia să-l tragi de limbă ca să discute, erau dimpotrivă altele la a căror discuţie nu rămânea Eminescu niciodată pasiv şi aceasta se întâmpla atuncea când era vorba de păturile sociale din România. El avea ură în contra ciocoilor, a parveniţilor…, care prin gazete, prin adunări şi prin scrieri, debutau cu fraze sforăitoare, lipsite de orice fond şi îmbătau lumea cu apă rece, iubea însă poporul cu toată căldura sufletului său, căci pentru dânsul era poporul masa inconştientă, dar sănătoasă şi necoruptă pe care se sprijină statul şi care ne-a conservat limba, datinele, cântecele şi toată individualitatea noastră etnică.” (pag. 114-115)

La împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, studenţii români din Viena au hotărât să transforme aniversarea într-o serbare naţională. Autorităţile austriece au manifestat mai mult decât suspiciuni, încercând să interzică această manifestare, au reuşit însă amânarea ei pentru anul 1871. Din Comitetul de organizare condus de Ion Slavici a făcut parte şi Mihai Eminescu, în calitate de secretar, alături de alţi studenţi: Petru Pitei, Pamfil Dan, Sterie Ciurcu, Vasile Morariu, Ion Cocinschi şi Elie Luţia. Aici, la Putna, Eminescu a participat la serbarea „de suflet românesc”, serbare importantă prin idei, costumul nostru naţional, depunerea pe mormântul lui Ştefan cel Mare a unei urne de argint cu pământ din toate teritoriile româneşti şi prin gestul colonelului Boteanu care şi-a depus centironul de aur pe mormânt, dar şi prin muzica lăutarilor conduşi de vestitul Grigore Vindireu. Tot aici a cântat şi elevul Ciprian Porumbescu care, după ce a terminat de cântat, cu un entuziasm deosebit a alergat la tatăl său, spunând cuvintele devenite celebre: „Tată, am cântat Daciei întregi!”. Serbării de la Putna, cu momente care au rămas în istoria culturii române, i-a urmat Congresul studenţilor români, eveniment în care un rol important l-a avut Mihai Eminescu, aşa cum dovedesc documentele ori scrierile despre această manifestare studenţească.

Un moment cu semnificaţie este faptul că, în drum spre Putna, unde trebuia să ajungă pentru pregătirea serbării, Eminescu a fost găzduit de preotul Ioan Mândrilă din Rădăuţi şi primit de prefectul Rădăuţilor Oreste Renney. Pe clădirea unde a locuit preotul Ioan Mândrilă, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi Primăria municipiului Rădăuţi au ridicat o placă memorială, moment care mi-a provocat mândrie, onoare şi apartenenţă la un important demers memorialistic. Ulterior, placa a fost coborâtă deoarece nu erau certitudini ştiinţifice pentru această trecere a lui Eminescu prin Rădăuţi sau din alte motive. Aşa se întâmplă când se înmulţesc eminescologii!

În anul 1875, împreună cu T.V. Ştefanelli, Mihai Eminescu a difuzat în oraşul Cernăuţi broşura lui Mihail Kogălniceanu „Răpirea Bucovinei după documente autentice”, broşură tipărită la Bucureşti. Era perioada când autorităţile austriece pregăteau sărbătorirea a 100 de ani de stăpânire în Bucovina. Şi această activitate publică cu destule riscuri arată că Bucovina reprezenta pământul românesc de care Eminescu a fost cel mai direct şi profund ataşat. Ţara marilor voievozi, „cea mai frumoasă parte a Moldovei”, spaţiul atât de frumos prezentat în Sărmanul Dionis – „munţii în lumină,/ văile în flori” – reprezintă leagănul formării intelectuale a lui Mihai Eminescu. …„Eu sunt născut în Bucovina, tatăl meu e bucovinean” scrie Eminescu („Opere XIII, Publicistică – manuscrisul 2236”). În Bucovina se îmbină istoria cu sacralitatea: la Suceava se află scaunul domniei vechi, aici sunt mormintele celor mai mari domnitori români – Bogdan Vodă, Laţcu Vodă, Petru Muşat şi Ştefan cel Mare şi Sfânt.

În această parte de ţară, deşi „n-a fost luată cu sabia”, situaţia românilor sub dominaţia austriacă era grea în raport cu trecutul lor şi cu statutul celorlalte naţionalităţi, precum ucrainenii şi evreii. După trecerea nordului Moldovei sub dominaţie austriacă, a urmat sacrificarea voievodului protestatar Grigore Ghica. Măsurile impuse de guvernarea austriacă în Bucovina nu l-au convins pe Eminescu de rolul civilizator al austriecilor. Sunt şi astăzi specialişti care susţin acest rol atribuit dominaţiei austriece în Bucovina. Dacă avem în vedere numai procesul germanizării populaţiei de români, aducerea în administraţie a ucrainenilor, germanilor şi evreilor şi reducerea autonomiei Bisericii Ortodoxe, iată că avem suficiente argumente spre a spune că Eminescu a avut deplină dreptate în aprecierile pe care le-a făcut cunoscute în articolele din presa vremii. Este adevărat că de la stăpânirea austriacă ne-a rămas un sistem cadastral folosit şi astăzi (fie şi numai prin cercetarea documentelor din arhive), dar şi ordine în administraţie.

Mihai Eminescu a socotit Bucovina drept ţara marilor voievozi, „partea cea mai veche şi mai frumoasă a României”; „pământul nostru cel mai scump”; „tărâm matriceal al istoriei românilor”…

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: