> Da, doamnelor, avem club: „Clubul doamnelor”, CAR Pensionari Suceava
Una dintre dorinţele fierbinţi ale pensionarelor s-a îndeplinit. Avem un club!
…Pe noi nu ne interesează doar să procurăm şi să avem mâncare, nu ne interesează doar statul în faţa cabinetelor medicale.
Pe un anumit segment, din care fac şi eu parte, ne mai interesează muzica, pictura, poezia, moda (de ce nu?!), spectacolele bune, poate şi dansul, poate diferite practici recomandate pentru sănătate, pentru relaxare, gândire pozitivă aparţinând culturilor chineză, japoneză sau indiană.
Numeroase colege vor să socializeze, să-şi petreacă o parte din timpul disponibil nu numai gândindu-se la boală, la medicamente, ci şi la aspecte mai plăcute ale vieţii, care să le bucure, să le încânte sufletul, să le înnobileze fiinţa.
Cele care cresc nepoţi au deja o misiune nobilă, iar cele ai căror nepoţi au crescut râvnesc să participe la câte o serată literară, la o întâlnire cu un interpret îndrăgit, cu o personalitate marcantă sau, pur şi simplu, să facă schimb de păreri, de impresii, de reţete.
Mi-a fost greu să înţeleg de ce a durat atât de mult înfiinţarea acestui club…
Totul a fost posibil de curând, datorită sprijinului acordat de conducerea CARP şi, mai ales, graţie înţelegerii şi sensibilităţii doamnei contabile, care este într-adevăr o mare doamnă. Poate de aceea l-am numit „Clubul doamnelor”!
În cadrul programului ne-am propus să facem audiţii muzicale, întâlniri cu solişti de muzică populară, uşoară şi chiar cultă, să lucrăm lucru de mână, să facem schimb de gânduri sau… să punem ţara la cale.
Menţionez că multe dintre noi suntem persoane singure, care doresc să petreacă o parte din timp cu persoane de vârsta lor.
Timpul poate prelungi şi scurta bucuriile din viaţă. Timpul decide dacă vom fi aidoma unui brad frumos, în a cărui viaţă verdele i se răsfaţă chiar şi în adâncul îngheţat al iernii…
Se ştie. Ai momente când iubeşti singurătatea şi ai momente când o deteşti. Ce faci cu nesfârşita libertate a sâmbetelor, a duminicilor, a sărbătorilor? Cu toţii dorim să trăim frumos, căci echilibrul trăirii frumoase este cel mai de preţ trofeu. Important este ca, singură sau în colectivitate, să fii în pace cu tine însăţi. Visele, speranţele, împlinirile, înfrângerile, toate de-acum, de la o a numită vârstă, glisează într-un spaţiu din ce în ce mai restrâns…
M-a uimit lipsa de înţelegere, mi-a îngheţat sufletul lipsa de interes pentru o asemenea acţiune.
Acum, când încă ne mai putem surprinde firul gândurilor, acum, când încă suntem tinere sufleteşte, ne dorim mult să fim membre ale acestui club! Poate că pe viitor să dispunem de mai mult spaţiu, de mai multă posibilitate de desfăşurare a activităţilor. Sperăm!
Închei aceste rânduri adresând mulţumiri şi transmiţând gânduri de recunoştinţă în numele tuturor doamnelor care s-au zbătut şi au realizat un vis. (Prof. ORBAN MEDER SILVIA)
Comentarii