George Topârceanu şi Isadora de Silva, o poveste de viaţă suceveano-portugheză

IMG_1862Când a ieşit din MasterChef, show-ul culinar transmis de Pro TV, Isadora Catila de Silva e Silva, cetăţean al judeţului Suceava, a plâns amarnic. Ajunsese deja departe, între ultimii opt concurenţi.

A plâns şi atunci când a fost eliminat soţul ei, George, plecat acasă în turul doi al sezonului 5, dezamăgit şi nedumerit cum de preparatul său, acelaşi cu care fusese selectat să participe la show, nu a mai gâdilat plăcut papilele juriului. Isa a plâns şi atunci când a fost acuzată pe nedrept în concurs de furtul unei mousse de tort, dar şi când a fost jignită de alţi concurenţi din concurs. A fost şi furioasă şi a ripostat, dar „pe sticlă” asta nu s-a mai văzut.

Isadora, femeia de soare şi de apă, are 35 de ani şi iubeşte de câţiva ani un român, un sucevean cu nume de poet naţional, Topârceanu. Este însă departe de femeia plângăreaţă şi timidă pe care a promovat-o postul tv.

Este în primul rând o mamă inteligentă şi iubitoare, o femeie sensibilă şi afectuoasă, dar alergică la nesimţire şi lipsă de bun simţ. N-o călca pe „bătătură”, că se duce naibii toată delicateţea… Portugheza din Suceava nu-i o bleagă, ci un om educat şi puternic atunci când viaţa o cere, dar şi o femeie caldă şi elegantă, atunci când aceeaşi viaţă îi dă răgazul cuvenit.

Pe soţul ei, George Topârceanu, tv-ul nu l-a putut modela nicicum, pentru că el este şi în realitate exact aşa cum l-a văzut lumea în concurs; dintr-o bucată, concis, sănătos la minte, echilibrat şi greu de manipulat. Ba mai urăşte şi bârfa şi pierderea inutilă de timp.

Experienţa televizată, ale cărei culise trebuie să rămână tainice publicului larg, i-a transformat pe Isadora şi George Topârceanu în persoane publice, dar, mai important, în doi oameni şi mai hotărâţi să meargă împreună mai departe în ceea ce şi-au propus, să fie fericiţi în România şi să gătească pentru oameni mâncare bună şi sănătoasă.

Două afaceri în Portugalia pierdute din cauza crizei economice

Isadora Silva, portugheză de origine, şi suceveanul George Topârceanu s-au cunoscut în urmă cu 6 ani, în Portugalia, chiar într-un moment când George, după 15 ani de străinătăţuri, se trăgea acasă, în România.

Aveau amândoi aproape 30 de ani.

Isa s-a născut în Angola dintr-o familie bună, cu posibilităţi, dar când avea numai doi ani a fost răpită, iar răscumpărarea ei i-a costat familia întreaga prosperitate. Acest episod nu a fost uitat, dar a fost aşezat undeva departe de realitatea vieţii care a urmat.

Portugheza şi românul din Bucovina s-au întâlnit după două căsătorii eşuate şi multă vreme, până s-au îndrăgostit, au fost buni prieteni. În ecuaţie intra şi Enrique, fiul Isei din prima căsătorie, un băiat frumos, inteligent, normal, cu ochi mai negri ca mura. L-a plăcut pe partenerul de viaţă român al mamei sale. Apoi s-au mutat împreună toţi trei şi au început o altă viaţă. Una cu muncă multă, cu bucurii, dar şi cu necazuri mari, peste care au reuşit să treacă doar pentru că i-a croit Dumnezeu sănătoşi la cap, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Au trecut peste ele şi pentru că se iubesc cu adevărat, comunică deschis şi curat unul cu celălalt şi mai ales pentru că în viaţa lor ideea de abandon nu există.

Economistă de profesie, Isadora era, când l-a cunoscut pe românul cu ochi verzi şi frumoşi, director financiar la o firmă din Lisabona.

A lăsat funcţia şi au înfiinţat împreună o firmă de curăţenie, urmând un an de chin, cât s-au făcut cunoscuţi şi au câştigat încrederea clienţilor. Un an în care ei conduceau, ei făceau actele, ei munceau. „Ne încurajam unul pe altul că o să fim bine şi firma o să ajungă una mare şi tare, dar niciunul nu mai credea. Ne trezeam dimineaţă la 5 şi adormeam după miezul nopţii. A fost foarte greu”, au mărturisit, simplu, soţii Topârceanu.

Afacerea s-a dovedit însă una bună, aveau contracte şi ajunseseră să aibă 200 de angajaţi. Financiar le era bine, dar de viaţă particulară nu mai era timp. Goana după bani, după contracte, nevoia de bani pentru plata salariilor angajaţilor, erau continue. „Nu mai aveam timp de noi, de copil, era stres şi nebunie în fiecare zi. Când lucrezi cu 200 de oameni şi la sfârşitul lunii trebuie să le plăteşti salariile, iar firma aceea sau aceea nu ţi-a plătit încă factura, nu-i uşor. Doar cei care au ţinut un business ştiu ce înseamnă asta”, au continuat cei doi.

Financiar le mergea bine, până într-o zi când criza economică a lovit rău şi definitiv. Unul dintre marii beneficiarii de servicii ai firmei de curăţenie a intrat în insolvenţă şi nu a mai putut plăti facturile către firma lui George şi a Isei, care au luat o „ţeapă” de aproape 200.000 de euro. Cei doi nu au vrut să dea oamenii afară, la început, iar gaura financiară a devenit încet şi sigur prea mare. Într-o zi banca finanţatoare le-a spus „stop” şi „banii jos”.

Isadora şi George au luat-o de la capăt şi au deschis un restaurant, printre alte restaurante, într-un mall dintr-un cartier din Lisabona în care locuiau portughezi bugetari. Părea un lucru bun, oamenii cu salarii bunicele şi constante venind în număr mare în complexul comercial să facă cumpărături şi să ia masa. N-a durat mult pentru că, la fel ca şi în România, Portugalia a trebui să aplice o serie de măsuri impuse de Fondul Monetar Internaţional pe timp de criză, iar bugetarii n-au mai avut bani de mall şi nici de mese la restaurantele din complex.

Într-o singură lună banca le-a luat frumuseţe de casă cu piscină şi i-a silit să vândă tot ce aveau pe stoc.

Punct şi de la capăt…

„După ce am cunoscut familia lui George mi-am spus ce prostii se aud în străinătate despre români !”

„Cum e traiul în România, Isadora?”, o întreb pe femeia prietenoasă din faţa mea.

„E bine, îmi place poporul român, este foarte cald. Îmi place cultura românească, şi ştiu deja multe despre ea, şi îmi plac oamenii din Bucovina. Noi, în Portugalia, am pierdut multe tradiţii, dar aici ele se păstrează şi asta îmi place. Şi îmi place foarte mult zăpada…” răspunde Isa într-o limbă română cursivă, vorbită pe măsele, cu un delicios accent portughez.

Prima dată a fost în România în 2008, într-un concediu, dar s-a pornit la drum temătoare pentru că ceea ce auzise despre ţara noastră nu era deloc încurajator. „Din păcate, în străinătate România are o imagine rea. Am venit cu sufletul strâns, cu frică. Îmi spuneam totuşi că dacă George e aşa un om de treabă nu se poate să aibă o familie rea. După ce am cunoscut această familie mi-am spus ce prostii se aud în străinătate despre români!”, povesteşte Isadora.

„Am vorbit de multe ori cu Isa că imaginea noastră afară este creată de tot felul de specimene care fac numai prostii pe unde se duc. Străinii nu i-ar băga însă în seamă şi şi-ar face o părere corectă despre noi ca români dacă instituţiile culturale, artistice, diplomatice le-ar aduce realitatea noastră cea de toate zilele. Am stat în Portugalia 15 ani şi vă spun că, în afară de manelişti, românii se reprezintă rar cu altceva. Ei nu ne cunosc, iar ceea ce cunosc nu ne onorează. Te duci la o agenţie de turism în Portugalia şi vezi Ungaria, vezi Bulgaria, dar România, ţara asta frumoasă, nu o vezi nicăieri!” a completat George.

„Mi-e dor să stau pe malul oceanului, să-l văd întins până departe, la cer”

Născută în localitatea portugheză Burgau, o luminoasă şi tihnită localitate de pe malul oceanului, Isadora înoată ca un peşte, face surf şi pescuieşte subacvatic. Recunoaşte că îi e dor de apa de acasă pe care nu a văzut-o de aproape doi ani. „Mi-e dor să stau pe malul oceanului, să-l văd întins până departe, la cer. Când trec pe lângă un iaz mai mare îi spun lui George să oprim puţin să merg pe mal şi să stau puţin acolo. Dar e mic, îi văd malul…” spune ea, cu nostalgie în glas.

Apoi râde, uşor forţat, ca să-şi alunge oful. De fapt râde şi zâmbeşte mereu, chiar şi când îi este greu… Cu părinţii şi cu sora ei vorbeşte mereu pe Skype, poate mai des şi mai mult decât dacă ar fi aproape. Oceanul însă…

„Care-i primul cuvânt pe care l-ai spus în româneşte?”, o întreb din nou pe blonda şi surâzătoare portugheză de Suceava. „Primul cuvânt care l-am înţeles a fost DA, pentru că e la fel ca în ruseşte. Dar când am auzit prima dată româneşte parcă auzeam chineză şi credeam că n-am să învăţ niciodată limba asta deşi vorbesc multe limbi străine. Tata e chiar profesor de limbă germană şi engleză. Urechea muzicală moştenită de la el cred că m-a ajutat să învăţ şi româneşte”, a spus Isa.

Enrique a învăţat limba română, cu mama, în maşină…

isadoraI-am vizitat pe soţii Topârceanu în casa pe care şi-au construit-o într-o localitate din apropierea Sucevei. Împodobiseră deja bradul de Crăciun şi i-am simţit bucuroşi de oaspeţi, deşi ţin foarte mult la intimitatea căminului lor. Este uimitor cât de mult vorbesc între ei, dezbătând probleme de viaţă, politică, situaţii de toate felurile şi nu este musai să fie întotdeauna de acord. „Vorbim mult între noi, ce să facem. La televizor în loc să se dea informaţii importante, că poate Putin s-a întâlnit cu Obama, s-au certat şi începe războiul, ne dau că o fată nu ştiu de care şi de unde şi-a pus silicoane sau şi-a pierdut căţelul”, a spus Isa, o adevărată devoratoare de ştiri internaţionale.

A venit şi băiatul lor, Enrique, de la şcoală. E în clasa a 6-a. Ne cunoaştem, mâncăm ceva bun de tot făcut de mama lui, râdem, glumim, ne cunoaştem.

Îmi amintesc că e venit în România de un an şi jumătate, dar parcă s-a născut aici. Vorbeşte limba impecabil şi îmi spune că la numai 7 luni după ce se mutase cu mama şi cu George din Lisabona la Suceava, participa deja la 3 olimpiade şcolare. Cică s-a şi caftit între timp la şcoală cu un băiat…

Isadora s-au ocupat de băiat, ceas de ceas şi zi de zi, în vara dinaintea începerii şcolii, ca lui să nu-i fie greu printre copiii români, într-o şcoală românească. „Mi-e ruşine să spun, dar ştii unde făceam lecţiile cu Enrique în vacanţă? În maşină… Casa era toată în şantier şi noi învăţam în maşină. Am citit împreună abecedarul, apoi cartea de limba română de clasa a II-a apoi de a III-a şi aşa mai departe” a mărturisit Isadora Silva Topârceanu.

La MasterChef, dintr-o glumă

Isadora şi George Topârceau ştiu să gătească împreună şi fiecare separat, o mulţime de preparate din bucătăria portugheză şi românească, dar şi din bucătăria africană, din ţara în care Isadora s-a născut.

Dacă ar avea putere ar da probabil o lege prin care toată planeta să mănânce salate, creveţi şi alte fructe de mare, deşi sunt în stare să facă tot felul de meniuri în combinaţii de ingrediente cărora eu nu le ştiu nici numele.

Le place să stea în bucătărie, le place gătitul şi să dea de mâncare oamenilor papa bun şi sănătos.

Iar sarmalele Isadorei sunt bestiale pentru că a descoperit o găselniţă în pregătitul orezului.

Cei doi au ajuns la MasterChef, sezonul 5, dintr-o glumă. Le place să dea de mâncare oamenilor, dar numai lucruri bune şi sănătoase.

Văzuseră la un moment dat anunţul ProTV-ului, s-au înscris, dar erau convinşi că nu vor merge mai departe şi se distrau pe chestia asta. Au fost însă admişi repede, solicitaţi să scrie două reţete de preparate şi să meargă la Iaşi cu preparatele la preselecţii. În ziua cu pricina stăteau la cafea şi tot nu aveau pornire, până la al doilea telefon al producătorilor concursului. Pe fugă au gătit ce-şi propuseseră, au pus oalele în maşină şi au plecat la Iaşi unde, ultimii intraţi la degustare, au fost selectaţi. Ulterior, într-o altă sesiune unde au gătit chiar la locul jurizării au primit şorţul de concurent şi au devenit vedete.

Ce a urmat pentru prima pereche de soţi din showul MasterChef s-a văzut la televizor, iar ceea nu s-a văzut nu se spune.

George a ieşit al 19-lea, Isadora a 8-a. „Am suferit acolo, pentru că am pus mult suflet, dar am învăţat multe şi uite că am ajuns şi celebri”, râde Isadora.

După MasterChef, restaurant la Suceava

Soţii Topârceanu coc în prezent un nou business. Au făcut deja planul pentru anul viitor să deschidă un restaurant în centrul Sucevei, după conceptul des întâlnit în occident „All you can eat”, adică să mănânci la preţuri mici mai multe feluri de mâncare.

Viziunea lor de restaurant este bogată şi generoasă ca şi meniurile pe care ei le plănuiesc, bazate mult pe carne de toate felurile, dar numai la grătar, salate, preparate din peşte, munţi de fructe şi deserturi, dar şi meniul zilei, prânzuri şi cine pentru întreaga familie, la altă categorie intrând preparate mai sofisticate, dar şi meniuri MasterChef, poate şi cu farfurii semnate de „chefi” celebri.

„Participarea noastră la MasterChef a fost ca o fereastră deschisă de Dumnezeu. După atâtea încercări a fost ca o inspiraţie să deschidem aici, în Suceava, un restaurant prin care să facem ceea ce ne place mai mult decât orice; să gătim pentru oameni mâncare bună”, au încheiat, completându-şi din nou, în armonie, cuvintele, unul altuia, familia româno-portugheză din Suceava.

IMG_1869

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: