Atât timp cât dizabilitatea va fi considerată o ruşine, nimic nu va funcţiona normal în etica unei comunităţi ca cea din Suceava.
Cât timp ne înjurăm între noi cu apelativul „handicapatule”, ca fiind ceva de ultimă speţă, niciodată nu vom fi noi înşine oameni inteligenţi.
Cât timp ne vom uita chiorâş şi vom trece jenaţi pe celălalt trotuar când în faţa noastră apare un tânăr paraplegic în cărucior sau un altul cu trăsături mongoloide specifice sindromului Down, ba chiar ne vom hlizi idiot de vorba tărăgănată a cuiva cu probleme neuropsihice, noi, aşa-zişii oameni normali, nu vom merita respect pentru ceea ce credem că suntem, dar nu vom fi niciodată.
În încercarea de a drege aceste sucituri din gândirea comunităţii, s-a desfăşurat ieri marşul „Pledoarie pentru demnitate” organizat de Asociaţia Blijdorp România, în asociere cu Consiliul Judeţean Suceava şi Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Asociaţia Părinţilor cu Nevoi Speciale din Suceava.
La ora 10.30, peste 400 de copii, adolescenţi şi adulţi, au pornit din faţa Primăriei Suceava spre Consiliul Judeţean într-un marş fără scandări, fără agresivitate, doar cu îndârjirea continuării unei misiuni importante. De ani de zile, ca picătura chinezească…
„Astăzi, 3 decembrie, este Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, pe care noi o marcăm prin marşul pe care, de nouă ani de când îl organizăm, îl numim «Pledoarie pentru demnitate». Prin el vrem să punctăm doar atât: că persoanele cu dizabilităţi există în societatea noastră. Nimic mai mult” a declarat ieri, înainte de a porni la drum, Ionel Ivan, preşedintele Asociaţiei „Blijdorp” România.
„Uneori se fac că sunt fericiţi, dar ochii lor sunt trişti”
Ioan, Emi şi Victor, trei copii de la Şcoala Nr. 1 Suceava, ştiau exact de ce se află în faţa asediului primăriei gata să plece în marş, înfruntând frigul şi purtând banerul şcolii pe care o reprezentau şi am constatat că au în cap mai multe idei sănătoase decât mii de adulţi. „Ştim foarte bine de ce suntem aici. Am venit să susţinem persoanele cu dizabilităţi, oameni care n-au avut norocul nostru să se nască sănătoşi. Avem printre cunoştinţele noastre şi chiar printre rude, nu e ceva de ascuns. Am cunoscut la câteva acţiuni şi întâlniri copii de vârsta noastră care au dizabilităţi. Sunt de treabă, te înţelegi cu ei foarte bine. Doar că uneori se fac că sunt fericiţi, dar ochii lor sunt trişti” au spus cei trei elevi.
Ajutată de jandarmi şi poliţiştii rutieri, coloana mărşăluitorilor, purtând bannere explicative şi reprezentative, a parcurs traseul sub ochii sucevenilor care s-au oprit câteva clipe să privească şi să se întrebe ce caută în stradă şi ce doresc oamenii aceia mulţi.
Scopul marşului era deja atins. Cei care întrebau aflau că există o zi a persoanelor cu dizabilităţi, că aceste persoane există în Suceava, dar şi că, adaug eu, sunt mii de oameni care oferă consideraţia cuvenită oricărui alt om în comunitate.
Au pledat şi anul acesta pentru demnitatea persoanelor cu dizabilităţi copii, tineri şi adulţi de la şcolile şi asociaţiile partenere, Şcoala Nr.1 Suceava, Şcoala Creştină Filadelfia Suceava, Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Asociaţia Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Asociaţia Filantropică FARA.
Comentarii